ne citim acolo :)
-
23 nov. 2009
ma gasiti pe www.questioare.com
domeniul a venit mai devreme decat ma asteptam, asa ca...ma gasiti la noua adresa...
Ne citim pe www.questioare.com
Cel mai probabil in cateva zile ma veti gasi acolo, in casa noua, slogan nou, sectiuni noi. Totul nou si reinventat.
Am de gand sa pastrez si acolo toate link-urile pe care le am in blogroll acum.Am sa va contactez pe fiecare in parte sa imi modificati link-ul pe care il aveti acum. Pentru viitoarele schimburi de link-uri am sa dau detalii pe noul blog.
Pana atunci n-am sa mai postez nimic aici.
Va multumesc pentru ca ma cititi, pentru ca ma vizitati atat de des si ca datorita voua in ultimele saptamani am avut in medie 550-600 vizitatori unici. Nu e mult, dar nimeni n-a pornit de sus.
Pana una alta, mai dati si voi un mic clickulet: AICI
21 nov. 2009
Voi cu cine votati?
Voi cu cine veti vota?
Pana acum cateva zile am zis ca nu voi vota cu nimeni, ca nu are rost sa merg la vot, dar pe ultima suta de metri am analizat bine programele de campanie ale fiecarui candidat si am decis ca voi merge sa sustin Revolutia Responsabila.
Merg sa il votez pe Antonescu pentru ca Romania are nevoie de o schimbare si el e singurul om care o poate aduce.
Sustin Revolutia Responsabila!
20 nov. 2009
Just click it!
19 nov. 2009
Diana, omul predestinat esecului ideal.
Mda, dupa o sarada destul de ieftina ce dureaza de vreo cateva luni, recunosc: in sfarsit pot vorbi (si povesti) despre Diana, un om mic... un om marunt, un om invins, un om predestinat esecului ideal, un vesnic nemultumit care n-o sa-si gaseasca liniste sau fericire nicaieri si in nici un mod.
Degeaba incearca sa isi umple taieturile care lasa sa se scurga din el paianjenii aia care umplusera candva apa vie, sa isi gaseasac refugiul in tot felul de placeri trecatoare al caror efect il lasa intr-o si mai mare saracie atunci cand trece, degeaba se amageste ca pe o marioneta, o carcasa prin care bate vantul, nu (mai) are nimic (nu ca ar fi avut vreodata).
Nu detine nici macar mostenirea sa genetica, i-a fost data; informatiile la fel - le sintetizeaza, le prelucreaza, nu sunt ale lui, le primesteasca¦gandurile sunt si alea niste reflexii inconstiente a tiparelor dupa care i-a intrat in reflex sa gandeasca, lucrurile nu sunt nici ele ale sale, le achizitioneaza sau le primestete uite asa: nu are nimic. Senzatiile nu-s ale lui, le obtine, sentimentele nu le gestioneaza, nici sa fi le avut, nici sa le fi primit¦traieste intr-o lume a constructelor axiologice in care este doar un om foarte, foarte sarac, un om ce reuseste sa se pacaleasca singur ca are atunci cand se sacrifica unor vicii pe care le cauta si le exploreaza in speranta ca va simti ceva intr-un tarziu.
Dar e ca la circ, dupa ce luminile se sting si scena ramane goala omul care nu detine nimic e constient de asta, sta sub un reflector, se gandeste la moarte, recunoaste ca e pustiu, asa e el, pentru el e prea tarziu sa incerce sa aiba ceva, desi o sa mimeze in continoare ca are, o sa zambeasca fortat cand cineva ii deschide usa la intoarcerea acasa(desi si-ar fi dorit sa ajunga intr-o casa goala ca sa fie mai usor...cand casa e goala nu gasesti pe nimeni care, spre deosebire de omul care nu detine nimic, sa posede totusi ceva). Omul asta o sa evite sa foloseasca verbul "a avea" de azi inainte. El citeste pasaje din “Lupul de stepa" cand s-ar considera cat de cat bucuros doar ca sa-si aduca aminte ca tot ce traieste e o iluzie, ca dincolo de masca protectoare a cinicului convins se ascunde un suflet schilod care ocazional se mai si uraste pentru ca nu detine absolut nimic.
Diana, zilele tale sunt numarate.
Degeaba incearca sa isi umple taieturile care lasa sa se scurga din el paianjenii aia care umplusera candva apa vie, sa isi gaseasac refugiul in tot felul de placeri trecatoare al caror efect il lasa intr-o si mai mare saracie atunci cand trece, degeaba se amageste ca pe o marioneta, o carcasa prin care bate vantul, nu (mai) are nimic (nu ca ar fi avut vreodata).
Nu detine nici macar mostenirea sa genetica, i-a fost data; informatiile la fel - le sintetizeaza, le prelucreaza, nu sunt ale lui, le primesteasca¦gandurile sunt si alea niste reflexii inconstiente a tiparelor dupa care i-a intrat in reflex sa gandeasca, lucrurile nu sunt nici ele ale sale, le achizitioneaza sau le primestete uite asa: nu are nimic. Senzatiile nu-s ale lui, le obtine, sentimentele nu le gestioneaza, nici sa fi le avut, nici sa le fi primit¦traieste intr-o lume a constructelor axiologice in care este doar un om foarte, foarte sarac, un om ce reuseste sa se pacaleasca singur ca are atunci cand se sacrifica unor vicii pe care le cauta si le exploreaza in speranta ca va simti ceva intr-un tarziu.
Dar e ca la circ, dupa ce luminile se sting si scena ramane goala omul care nu detine nimic e constient de asta, sta sub un reflector, se gandeste la moarte, recunoaste ca e pustiu, asa e el, pentru el e prea tarziu sa incerce sa aiba ceva, desi o sa mimeze in continoare ca are, o sa zambeasca fortat cand cineva ii deschide usa la intoarcerea acasa(desi si-ar fi dorit sa ajunga intr-o casa goala ca sa fie mai usor...cand casa e goala nu gasesti pe nimeni care, spre deosebire de omul care nu detine nimic, sa posede totusi ceva). Omul asta o sa evite sa foloseasca verbul "a avea" de azi inainte. El citeste pasaje din “Lupul de stepa" cand s-ar considera cat de cat bucuros doar ca sa-si aduca aminte ca tot ce traieste e o iluzie, ca dincolo de masca protectoare a cinicului convins se ascunde un suflet schilod care ocazional se mai si uraste pentru ca nu detine absolut nimic.
Diana, zilele tale sunt numarate.
17 nov. 2009
Lady Gaga "Bad Romance".
Tocmai am vazut noul videoclip al lu Lady Gaga "Bad Romance" care urmeaza sa fie inclus pe noul album "Fame: Monster" care va fi lansat oficial pe data de 23 noiembrie.
Bineinteles ca si de data asta lady Gaga adopta acelasi stil vestimentar care penduleaza constant intre etravagant si penibil. Sunt multi care o indragesc pentru originalitate, pentru stilul muzical si pentru atitudinea ei dezinvolta, dar sunt si mai multi care o blameaza. Cu toate astea Lady Gaga a reusit sa starneasca numeroase controverse, sa isi atraga fani din toata lumea, ajungand in scurt timp una dintre cele mai bine vandute cantarete ale momentului, piesele "Poker Face", "Just Dance" si "Paparazzi" luand cu asalt radio-urile si posturile tv muzicale.
Voi ce parere aveti de ea? de care parte a baricadei va aflati?
Am pus aici si noul videoclip.
ce credeti? va avea succesul pieselor anterioare?
Bineinteles ca si de data asta lady Gaga adopta acelasi stil vestimentar care penduleaza constant intre etravagant si penibil. Sunt multi care o indragesc pentru originalitate, pentru stilul muzical si pentru atitudinea ei dezinvolta, dar sunt si mai multi care o blameaza. Cu toate astea Lady Gaga a reusit sa starneasca numeroase controverse, sa isi atraga fani din toata lumea, ajungand in scurt timp una dintre cele mai bine vandute cantarete ale momentului, piesele "Poker Face", "Just Dance" si "Paparazzi" luand cu asalt radio-urile si posturile tv muzicale.
Voi ce parere aveti de ea? de care parte a baricadei va aflati?
Am pus aici si noul videoclip.
ce credeti? va avea succesul pieselor anterioare?
16 nov. 2009
Noiembrie de catifea.
Citesc un entry din blogul unuia, nu dau nume (ptiu, bata-ta sa te bata de pui mic si impersonator de mare viteaz, ca-mi sunt simpatici astia newbies la capitolul carcoteli si cu nume de rocari yuppies inraiti la 19 ani), si-l inchid.
Bag de seama ca avem doua tipuri de reactii extreme majore in viata: cei care is impotriva chestiilor apreciate de multi(fie din reflex contrist, fie de amorul artei si al datului in stamba, sau pentru ca e pur si simplu cool sa te uiti la un film doar ca sa il poti critica dupa aia si sa strici cheful tuturor - mai fac din astea uneori), si cei ce se vor mama ranitilor si, pentru ca au suferit in copilarie de variate complexe, incep a lua apararea celor criticati si aratati cu degetul. Ai fost gras cand erai mic, pai bine-bine, acum cand un amic de-al tau o sa faca o gluma cu grasi o sa ii dai peste bot zicand: "Nu fi rau, si eu cand eram copil sufeream din cauza kilogramelor in plus!", treaca-mearga, doar nu s-a dus la persoana vizata sa ii zica in fata: "Ba, esti un gras!" ci doar a facut o remarca...in fine, nici nu stiu cu ce m-am luat de spun chestiile astea...
Probabil ma gandesc ca mai dau dovada de ambele atitudini cateodata si ca sufar de borderline. Nu asta e problema, problema e mersul in parc.
Ma trantesc pe o banca. Am o stare narcotica, nu simt nimic, vad lucruri, ma ia cu senzatia de vertij...calc pe nori din vata de zahar...ah,stai.. tocmai ce ma trantisem pe o banca.
Pun pariu ca daca as vrea sa vorbesc nu as putea lega doua vorbe.
La dracu, oameni isi fac poze in jur si vorbesc despre mancare. Ma trec transpiratii reci, e cert, stau aici pana imi revin...nici nu-mi pot aprinde o tigara.
Un ciudat se posteaza langa mine...Uau - a plecat, ce fericire, asa amortita cum sunt nici o injuratura sanatoasa nu i-as putea formula.
Multumesc!...Multumesc! - pentru sprijin.
Nu stiu cum pare din exterior, din interior se vede foarte indiferent.
Bai, lumea vorbeste mult in jur, eu nu pot vorbi deloc. Daca stai calm si taci intr-un trip continuu e clar, totul merge struna. Ptiu, da ce bine aud tot ce se petrece in jur, stanga, dreapta.
Vine un nene si ma intreaba cum poate ajunge pe Cameliei.
Ahahahahahahaaaa - Eu raspund cu singura voce cu care presupun ca mai functionez - foarte politicoasa - rasu' e doar in sinea mea.
I-am zis aberatii pe care cu greu mi le pot aminti dupa 2 secunde. Aveam bizarul sentiment ca si mosul era in aceeasi stare de debusolare, toti mi se pareau la fel de debusolati, babele cu nepoti in carucior, fetiscanele pe role, pedofilii din tufis - toti! Ha-ha!
Ma uit la scrumiera portabila si imi vine s-o fumez, daca o tigara nu pot.
Imi fac un calcul in minte. Revin, vad doi oameni cu un carucior, parca ar fi doi pancari sparti.
Nu scot nici un sunet, scot Corby-ul meu din buzunar si dau s-o sun pe Diana. Nu raspunde. Probabil e la cursuri. Ii dau un mesaj si-i spun ca mi-e dor de ea. Astept cateva minute dar tot nu-mi raspunde. Chiar mi-e dor de ea. M-a sunat la o ora dar nu i-am mai raspuns. E mai bine sa nu mai vorbim acum. E mult mai bine. Planul meu e pus la punct, pana la cel mai mic amanunt si nu as vrea sa ma dau de gol in vreun fel. Ii cumparasem Dianei de la magazin un fes din ala fistichiu de se poarta anu` asta, d-ala Smurf style, de piticot asa. I-ar fi stat bine cu el. Dar o sa-l pastrez eu. N-am sa-l port dar am sa mi-o imaginez pe ea purtandu-l.
Ma opresc aici, n-as vrea sa va mai plictisesc cu aberatiile mele.
Seara buna, oameni buni.
Bag de seama ca avem doua tipuri de reactii extreme majore in viata: cei care is impotriva chestiilor apreciate de multi(fie din reflex contrist, fie de amorul artei si al datului in stamba, sau pentru ca e pur si simplu cool sa te uiti la un film doar ca sa il poti critica dupa aia si sa strici cheful tuturor - mai fac din astea uneori), si cei ce se vor mama ranitilor si, pentru ca au suferit in copilarie de variate complexe, incep a lua apararea celor criticati si aratati cu degetul. Ai fost gras cand erai mic, pai bine-bine, acum cand un amic de-al tau o sa faca o gluma cu grasi o sa ii dai peste bot zicand: "Nu fi rau, si eu cand eram copil sufeream din cauza kilogramelor in plus!", treaca-mearga, doar nu s-a dus la persoana vizata sa ii zica in fata: "Ba, esti un gras!" ci doar a facut o remarca...in fine, nici nu stiu cu ce m-am luat de spun chestiile astea...
Probabil ma gandesc ca mai dau dovada de ambele atitudini cateodata si ca sufar de borderline. Nu asta e problema, problema e mersul in parc.
Ma trantesc pe o banca. Am o stare narcotica, nu simt nimic, vad lucruri, ma ia cu senzatia de vertij...calc pe nori din vata de zahar...ah,stai.. tocmai ce ma trantisem pe o banca.
Pun pariu ca daca as vrea sa vorbesc nu as putea lega doua vorbe.
La dracu, oameni isi fac poze in jur si vorbesc despre mancare. Ma trec transpiratii reci, e cert, stau aici pana imi revin...nici nu-mi pot aprinde o tigara.
Un ciudat se posteaza langa mine...Uau - a plecat, ce fericire, asa amortita cum sunt nici o injuratura sanatoasa nu i-as putea formula.
Multumesc!...Multumesc! - pentru sprijin.
Nu stiu cum pare din exterior, din interior se vede foarte indiferent.
Bai, lumea vorbeste mult in jur, eu nu pot vorbi deloc. Daca stai calm si taci intr-un trip continuu e clar, totul merge struna. Ptiu, da ce bine aud tot ce se petrece in jur, stanga, dreapta.
Vine un nene si ma intreaba cum poate ajunge pe Cameliei.
Ahahahahahahaaaa - Eu raspund cu singura voce cu care presupun ca mai functionez - foarte politicoasa - rasu' e doar in sinea mea.
I-am zis aberatii pe care cu greu mi le pot aminti dupa 2 secunde. Aveam bizarul sentiment ca si mosul era in aceeasi stare de debusolare, toti mi se pareau la fel de debusolati, babele cu nepoti in carucior, fetiscanele pe role, pedofilii din tufis - toti! Ha-ha!
Ma uit la scrumiera portabila si imi vine s-o fumez, daca o tigara nu pot.
Imi fac un calcul in minte. Revin, vad doi oameni cu un carucior, parca ar fi doi pancari sparti.
Nu scot nici un sunet, scot Corby-ul meu din buzunar si dau s-o sun pe Diana. Nu raspunde. Probabil e la cursuri. Ii dau un mesaj si-i spun ca mi-e dor de ea. Astept cateva minute dar tot nu-mi raspunde. Chiar mi-e dor de ea. M-a sunat la o ora dar nu i-am mai raspuns. E mai bine sa nu mai vorbim acum. E mult mai bine. Planul meu e pus la punct, pana la cel mai mic amanunt si nu as vrea sa ma dau de gol in vreun fel. Ii cumparasem Dianei de la magazin un fes din ala fistichiu de se poarta anu` asta, d-ala Smurf style, de piticot asa. I-ar fi stat bine cu el. Dar o sa-l pastrez eu. N-am sa-l port dar am sa mi-o imaginez pe ea purtandu-l.
Ma opresc aici, n-as vrea sa va mai plictisesc cu aberatiile mele.
Seara buna, oameni buni.
14 nov. 2009
Aveau nevoie de un Iisus si eu trebuia sa fiu acela.
Imi amintesc ca anul trecut la un seminar ne-a intrebat profa ce parere avem despre religie.
Dupa ce majoritatea a ridicat in slavi dusu` la biserica, impartasitul, spoveditul si alte ritualuri crestine, am zis ca trebuie sa spun si eu parerea mea umila. Mi-am zis ca cineva tre` sa-i lumineze, cineva trebuie sa le arate adevarul care umbla teleleu prin fata lor, dar nu il pot vedea din cauza unui dumnezeu prefabricat. In momentul acela ei aveau nevoie de un Iisus si eu trebuia sa fiu acela. (putin efeminat, dar pana la urma religia nu face discriminare)
Am sa incerc sa rezum pe scurt pledoaria pe care am tinut-o atunci, plina de emfaza.
Religia reprezinta imbinarea cu succes(comercial as putea spune)a unor factori ce tin de dogme si ritualuri avand ca motiv principal (ergo prilej de exploatare) divinitatea, ideea de divinitate, nevoia fiintei umane de a se lasa dominata, condusa, protejata de ceva mai presus de propriul eu, un "ceva" pe care il putem numi cu succes "supranatural".
Fiecare religie reprezinta un sistem bine definit pe baza unor convingeri, invataturi, idei filosofice...
In viziunea mea religia a reprezentat si inca mai reprezinta o unealta excelenta de care un anume grup de indivizi se pot folosi pentru a controla masele(ca dovada ca romanul, om cu frica lui dumnezeu, nu are incredere in justitie, nu are incredere in politie, ci are cea mai mare incredere in biserica, asta dupa unele sondaje)
Una e sa fii religios (ergo bisericos) si alta e sa fii pur si simplu credincios (doar pentru a crede nu ar trebui sa ai nevoie sa te duci prin biserici si sa faci plecaciuni, sa pupi icoane etc, chestii ce tin de ritualul religios)...
Inca ceva de care nu`s lamurita, poate ma luminati voi...
De ce trebuie sa platesti pentru serviciul religios? Credinta se cumpara? Dumnezeu se vinde?
Ce parere aveti voi de religie? In ce masura va e sau nu indispensabila?
Dupa ce majoritatea a ridicat in slavi dusu` la biserica, impartasitul, spoveditul si alte ritualuri crestine, am zis ca trebuie sa spun si eu parerea mea umila. Mi-am zis ca cineva tre` sa-i lumineze, cineva trebuie sa le arate adevarul care umbla teleleu prin fata lor, dar nu il pot vedea din cauza unui dumnezeu prefabricat. In momentul acela ei aveau nevoie de un Iisus si eu trebuia sa fiu acela. (putin efeminat, dar pana la urma religia nu face discriminare)
Am sa incerc sa rezum pe scurt pledoaria pe care am tinut-o atunci, plina de emfaza.
Religia reprezinta imbinarea cu succes(comercial as putea spune)a unor factori ce tin de dogme si ritualuri avand ca motiv principal (ergo prilej de exploatare) divinitatea, ideea de divinitate, nevoia fiintei umane de a se lasa dominata, condusa, protejata de ceva mai presus de propriul eu, un "ceva" pe care il putem numi cu succes "supranatural".
Fiecare religie reprezinta un sistem bine definit pe baza unor convingeri, invataturi, idei filosofice...
In viziunea mea religia a reprezentat si inca mai reprezinta o unealta excelenta de care un anume grup de indivizi se pot folosi pentru a controla masele(ca dovada ca romanul, om cu frica lui dumnezeu, nu are incredere in justitie, nu are incredere in politie, ci are cea mai mare incredere in biserica, asta dupa unele sondaje)
Una e sa fii religios (ergo bisericos) si alta e sa fii pur si simplu credincios (doar pentru a crede nu ar trebui sa ai nevoie sa te duci prin biserici si sa faci plecaciuni, sa pupi icoane etc, chestii ce tin de ritualul religios)...
Inca ceva de care nu`s lamurita, poate ma luminati voi...
De ce trebuie sa platesti pentru serviciul religios? Credinta se cumpara? Dumnezeu se vinde?
Ce parere aveti voi de religie? In ce masura va e sau nu indispensabila?
13 nov. 2009
Prima intalnire cu Diana
Initial nu voiam sa continui sa va povestesc cum s-a intamplat cu Diana, insa am cedat curizitatii voastre din postul precedent. Si acum nu mai conteaza oricum. Am pus la punct si ultimele detalii despre ce am de gand sa fac. Pana acum totul decurge conform planului si asta ma satisface pe deplin. E ciudat, dar in ultimul timp ideea ca eu voi fi cea care va pune capat unei vieti nefolositoare si insignifiante, m-a facut sa ma simt mai vie ca un copil primindu-si jucaria preferata.
Diana locuieste singura. Pe tatal ei nu l-a cunoscut niciodata iar maica-sa e tarfa in Spania.
Locuieste intr-o garsoniera mizerabila. La fel de mizerabila ca si gandirea ei.
Prima data cand m-am hotarat sa merg la ea la usa era o seara livida de august. Am batut la usa si i-am spus ca stau in apropiere si ca as avea nevoie de un incarcator Nokia. Stupid, stiu, dar la momentul ala nu m-am gandit la ceva mai veridic. M-a poftit in mica ei garsoniera plina de igrasie si intunecoasa. Totusi mirosea frumos..a lumanari parfumate si tamaie. Eu nu suport mirosul de tamaie, dar in combinatie cu mirosul parfumului ei si al lumanarilor facea ca in camera sa persiste o mireasma amarui intepatoare suportabila. Imi placea. De cum am intrat acolo m-am simtit linistita. Ma simteam bine in preajma ei, atmosfera imi parea familiara si asta ma binedispunea. Mi-a oferit incarcatorul de Nokia, mi-am pus telefonul la incarcat. M-am straduit sa nu se vada ca de fapt bateria era incarcata full. Avea o biblioteca mica plina de carti. Pe pat era deschisa una din cartile de la Jurnalu National. Adam si Eva. O citisem si eu in urma cu cativa ani. Am intrebat-o daca ii place. Mi-a raspuns sec ca i se pare stupida si nerealista. M-am enervat si nu am putut sa ma ascund. Nu puteam intra in polemici cu ea, nu-mi permiteam sa rup legatura inainte sa inceapa. M-am ridicat de pe fotoliu si am spus ca trebuie sa plec. Mi-am luat telefonul si m-am indreptat spre usa. A venit dupa mine si m-a prins de mana. Mi-a spus sa-i dau numarul de telefon. Atingerea ei m-a facut sa ma simt ciudat. M-am emotinat si am inceput sa ma balbai. Am iesit repede si i-am zis ca o sa mai trec pe la ea.
Am alergat pana acasa. Abia cand am ajuns in camera mea mi-am tras sufletul. Zilele care au urmat m-am gandit numai la ea. Si atunci am stiut ce avea sa urmeze desi va jur ca am incercat sa ma impotrivesc.
Diana locuieste singura. Pe tatal ei nu l-a cunoscut niciodata iar maica-sa e tarfa in Spania.
Locuieste intr-o garsoniera mizerabila. La fel de mizerabila ca si gandirea ei.
Prima data cand m-am hotarat sa merg la ea la usa era o seara livida de august. Am batut la usa si i-am spus ca stau in apropiere si ca as avea nevoie de un incarcator Nokia. Stupid, stiu, dar la momentul ala nu m-am gandit la ceva mai veridic. M-a poftit in mica ei garsoniera plina de igrasie si intunecoasa. Totusi mirosea frumos..a lumanari parfumate si tamaie. Eu nu suport mirosul de tamaie, dar in combinatie cu mirosul parfumului ei si al lumanarilor facea ca in camera sa persiste o mireasma amarui intepatoare suportabila. Imi placea. De cum am intrat acolo m-am simtit linistita. Ma simteam bine in preajma ei, atmosfera imi parea familiara si asta ma binedispunea. Mi-a oferit incarcatorul de Nokia, mi-am pus telefonul la incarcat. M-am straduit sa nu se vada ca de fapt bateria era incarcata full. Avea o biblioteca mica plina de carti. Pe pat era deschisa una din cartile de la Jurnalu National. Adam si Eva. O citisem si eu in urma cu cativa ani. Am intrebat-o daca ii place. Mi-a raspuns sec ca i se pare stupida si nerealista. M-am enervat si nu am putut sa ma ascund. Nu puteam intra in polemici cu ea, nu-mi permiteam sa rup legatura inainte sa inceapa. M-am ridicat de pe fotoliu si am spus ca trebuie sa plec. Mi-am luat telefonul si m-am indreptat spre usa. A venit dupa mine si m-a prins de mana. Mi-a spus sa-i dau numarul de telefon. Atingerea ei m-a facut sa ma simt ciudat. M-am emotinat si am inceput sa ma balbai. Am iesit repede si i-am zis ca o sa mai trec pe la ea.
Am alergat pana acasa. Abia cand am ajuns in camera mea mi-am tras sufletul. Zilele care au urmat m-am gandit numai la ea. Si atunci am stiut ce avea sa urmeze desi va jur ca am incercat sa ma impotrivesc.
12 nov. 2009
De ce sa nu te lasi de fumat
Pentru ca fumatu e câh. Si ca face rau. Si cu totii stiu ca e rau sa fie rau si e bine sa fie bine. La toata lumea. Si nu numai.
Eu fumez de 4 ani. Si n-am de gand sa ma las prea curand. Si stiu ca e al dracu` de enervant cand vin de multe ori nefumatorii si ma intreaba "De ce fumezi...da` de ce fumezi? Stii ca fumatul e nociv?".
Serios, Sherlock?! Nu stiam. E nevoie ca de fiecare data sa vina careva sa-mi spuna asta. Eu cu siguranta n-am fost curioasa sa ma documentez sau sa citesc rahaturile alea de warnings de pe pachete. (care apropo is stupide si nefolositoare).Da` uite ca tot fumez. De ce? Pentru ca pot, ca imi place si ca asta e modu` meu de relaxare. Daca tu ai altu` e alegerea ta, da` nu te baga peste a mea.
Am selectat din diverse publicatii cateva efecte pozitive ale fumatului si indeosebi ale nicotinei
1. Creste puterea de concentrare
2. Fumatul nu produce cancer. Intr-adevar, fumand poti face cancer. Dar fumatul nu e singurul factor care v-ar putea imbolnavi
3. Fumatorii sunt cei care sufera cel mai putin din cauza stresului. Asa-zisa pauza de tigara e benefica.
4. Nicotina e un drog care ajuta la vindecarea mai multor boli psihice ca Allzeihmer sau Parkinson. Potrivit healthcenter.com -21 februarie 2000- fumatorii au un risc mai scazut cu 60% de a suferi de una din bolile amintite mai sus.
5. Nicotina are un efect pozitiv asupra stomacului. Ulcerul se gaseste cu precadere in randul nefumatorilor.
6. Fumatorii se recupereaza mai repede ca nefumatorii dupa un infarct.
7. Schizofrenicii fumatori pot filtra mai usor informatiile, nicotina ajutand la stimularea capacitatii de separare a informatiilor.
8. Si ultima e tare: “Nicotine to be used to treat heart disease,” Reuters Health, HealthCentral.com - Sept. 2000
Sa nu se inteleaga ca incurajez fumatul.
Ca orice viciu are cu mult mai multe efecte negative demne de luat in seama. Dar atat fumatorii cat si nefumatorii sunt constienti de ele. (e net-ul plin de articole anti-fumat si in prezent sunt multe centre de consiliere pentru cei care vor sa se lase, si daca va doriti asta eu va incurajez sa mergeti).
Acestea fiind spuse, sa fumam bine!
Si ca sa fim in trend cu sloganul de anu` asta: Fumati bine?
11 nov. 2009
Cine foloseste Twitter in Romania.
mnah, m-am supus si eu trendului twitteresc si imi facui cont de twitter: in dreapta acolo aveti pasaroiu ala, daca vreti sa ma follow, just click.
Am stat si eu cateva zile pe twitter. prima impresie? un mirc reinventat, un mirc emancipat.
am gasit insa si un raspuns la cautarile mele pe google..
cine foloseste twitter in ro?
si cum se zice ca o fotografie face cat o mie de cuvinte...
Voi din care categorie faceti parte?
Am stat si eu cateva zile pe twitter. prima impresie? un mirc reinventat, un mirc emancipat.
am gasit insa si un raspuns la cautarile mele pe google..
cine foloseste twitter in ro?
si cum se zice ca o fotografie face cat o mie de cuvinte...
Voi din care categorie faceti parte?
10 nov. 2009
Moon (2009)
Intr-un viitor in care resursele planetei sunt din ce in ce mai rare si insuficiente pentru a mentine lifestyle-ul puzderiei umane, corporatiile reusesc sa alimenteze cererea de energie prin adevarate uzine create pe suprafata lunii.Un singur angajat, trimis acolo cu contract de 3 ani, isi omoara timpul creand machete, dormind, purtand discutii aprinse cu robotelul GERTY iar in timpul liber si-l petrece avand grija de masinarii, sau chiar operandu-le.
Singuratatea este cuvantul de ordine, iar linistea apasatoare este dominanta in spatiul selenar. Dorinta de contact si de a-si vedea familia il macina incet incet pe Sam Bell care desi sufera, incearca sa isi faca treaba cu stoicism si numara zilele pana la incheierea contractului.
Totul decurge intr-o atmosfera incarcata de o monotonie dureroasa, apasatoare, pana intr-o zi cand intr-o camera a bazei sale lunare, in ciuda faptulu ca stia fiecare furtun, surub si milimetru de acolo, gaseste ceva neasteptat. Se gaseste pe el.
"Moon" este creat in stilul lui "2001: A Space Odyssey", "Blade Runner", "The Island" sau "Alien" si desi este un science fiction clasic, este si un memorabil one man show.
9 nov. 2009
Mircea Badea si Alina Plugaru
M-am tot intrebat ce dracu` are Mircea Badea cu Alina Plugaru. Da, da, recunosc, m-am obisnuit sa adorm pe emisiunile lui. Fac asta de mai bine de un an si mi-a intrat in reflex. (nu, nu la tv, ci pe antena1.ro, deci nu intru in categoria donatorilor de rating).
Asa, sa revin. Ideea e ca Badea asta tot o face de caca pe d-ra Plugaru; cum ca ar fi grasa, ca ar avea burtoaca, slanina, sunci etc. Eu is mai in urma asa cu vedetele din Ro, adica stiam cam cu ce se ocupa d-ra Plugaru (avantajul ca stau mai mult cu baietii) dar habar nu aveam cum arata. Dar cum Google se dovedeste de fiecare data un prieten dde nadejde, am dat un search. Si am vazut ca, la dracu, Alina Plugaru are un corp...numa` bun. Unde cocoselu` lui vede Badea sunci la aia? Si alta e intrebarea intrebatoare, daca el pe Plugaru o vede grasa, cum arata in viziunea lui obtuza o femeie buna? Chiar is curioasa sa aflu.
Acum, stiu ca pe aici mai intra si baieti/barbati, asa ca va intreb sincer voua cum vi se pare Plugaru? (si aici ma refer strict la partea fizica, deci raspundeti dupa ce va intrebati sincer organu`)
a) e buna
b) Mircea Badea are dreptate, e grasa.
Intrebarea nu`i adresata doar barbatilor. Si fetele is invitate sa-si dea cu parerea.
PS: Am vazut ca Alice cea de vis nu mai are paru` verde. Ce trist. Acu` nu mai arata de zici ca s-au slobozit ciorile pe dovleacu ei. Sa nu ma intelegeti gresit, Alice e cool. haha. Serios. Chiar este. :/
Destainuri...
Nu stiu cum sa incep dar simt nevoia sa ma eliberez cumva. Aici sunt oricum doar un nickname si simt ca pot fi sincera.
Pe Diana nu o stiu demult dar cele cateva luni pe care le-am petrecut impreuna mi-au fost suficiente pentru a lua aceasta decizie.
In defintiv dreptul la viata e o problema etica controversata iar eu sunt hotarata sa imi asum responsabilitatea morala. E trecut de miezul noptii si inca simt efectul celor cateva pahare de vin rosu pe care le-am baut pe nerasuflate cu cateva ore in urma. Ma incearca o durere de cap dar nu vreau sa dorm. In 5 ore oricum va trebui sa ma trezesc si sa fiu fresh. Sau macar sa par. Putin.
Sa revin la Diana. Era o dimineata racoroasa de vara. Ma intorceam pe aceeasi strada batatorita de vreme si de pasii atator fiinte lipsite de importanta, ca si mine de altfel, diferenta e ca eu stiam asta, ei nu.
Diana vorbea la telefon. Parea ca se cearta cu cineva dupa tonalitatea grava, sacadata pe care o avea. Plansese. Incerca sa isi acopere fata si se plimba agitata. M-am oprit in loc prefacandu-ma ca imi scotocesc in ghiozdan. S-a apropiat de mine si m-a intrebat daca am un foc. Desigur ca aveam. Cele 20 de tigari fumate zilnic stau marturie. I-am intins o bricheta. Ii tremura mana si abia a reusit sa isi aprinda tigara.Avea maini albe si fine, unghii rotunde, frumos ingrijite. Mi-a multumit facand un semn din cap. In continuare vorbea la telefon. Am mai ramas putin sa vad ce urmeaza sa faca. Se departa scurtand drumul pe o alee ingusta. Am urmarit-o. Purta o pereche de pantaloni 3 sferturi mulati negri si un tricou verde decoltat. Parul de lungime medie, saten. Nu am putut sa nu-i observ inca de la inceput ochii patrunzatori si acea privire glaciala. M-a fascinat inca din primul moment. As fi vrut sa stiu cu cine se cearta, de ce sufera si mai ales pentru cine. Urmarind-o am aflat unde sta. La cateva strazi de mine, la etajul 2.
Nu stiu de ce vreau sa fac asta acum dupa cate s-au intamplat intre noi. Dupa toate acele momente. Dar nu mai e cale de intoarcere. What`s done is done.
Nu ma astept sa fiu inteleasa de nimeni. Indiferenta si ignoranta oamenilor m-au impins pana in punctu` asta. Si dupa ce se va termina nu voi manifesta nici cea mai mica urma de regret.
Pe Diana nu o stiu demult dar cele cateva luni pe care le-am petrecut impreuna mi-au fost suficiente pentru a lua aceasta decizie.
In defintiv dreptul la viata e o problema etica controversata iar eu sunt hotarata sa imi asum responsabilitatea morala. E trecut de miezul noptii si inca simt efectul celor cateva pahare de vin rosu pe care le-am baut pe nerasuflate cu cateva ore in urma. Ma incearca o durere de cap dar nu vreau sa dorm. In 5 ore oricum va trebui sa ma trezesc si sa fiu fresh. Sau macar sa par. Putin.
Sa revin la Diana. Era o dimineata racoroasa de vara. Ma intorceam pe aceeasi strada batatorita de vreme si de pasii atator fiinte lipsite de importanta, ca si mine de altfel, diferenta e ca eu stiam asta, ei nu.
Diana vorbea la telefon. Parea ca se cearta cu cineva dupa tonalitatea grava, sacadata pe care o avea. Plansese. Incerca sa isi acopere fata si se plimba agitata. M-am oprit in loc prefacandu-ma ca imi scotocesc in ghiozdan. S-a apropiat de mine si m-a intrebat daca am un foc. Desigur ca aveam. Cele 20 de tigari fumate zilnic stau marturie. I-am intins o bricheta. Ii tremura mana si abia a reusit sa isi aprinda tigara.Avea maini albe si fine, unghii rotunde, frumos ingrijite. Mi-a multumit facand un semn din cap. In continuare vorbea la telefon. Am mai ramas putin sa vad ce urmeaza sa faca. Se departa scurtand drumul pe o alee ingusta. Am urmarit-o. Purta o pereche de pantaloni 3 sferturi mulati negri si un tricou verde decoltat. Parul de lungime medie, saten. Nu am putut sa nu-i observ inca de la inceput ochii patrunzatori si acea privire glaciala. M-a fascinat inca din primul moment. As fi vrut sa stiu cu cine se cearta, de ce sufera si mai ales pentru cine. Urmarind-o am aflat unde sta. La cateva strazi de mine, la etajul 2.
Nu stiu de ce vreau sa fac asta acum dupa cate s-au intamplat intre noi. Dupa toate acele momente. Dar nu mai e cale de intoarcere. What`s done is done.
Nu ma astept sa fiu inteleasa de nimeni. Indiferenta si ignoranta oamenilor m-au impins pana in punctu` asta. Si dupa ce se va termina nu voi manifesta nici cea mai mica urma de regret.
7 nov. 2009
Desenele copilariei
Voiam demult sa fac un post despre desenele copilariei dar de fiecare data imi veneau alte idei si uitam. Asa ca mi-am adus aminte acum si zisei sa va spun si voua cate ceva despre acele figurine colorate si animate care mi-au incantat mie anii cei mai frumosi din viata.
Cei care si-au trait copilaria in anii `90 cu siguranta isi amintesc cu drag de ele.
Sa incepem cu primul desen animat de care imi amintesc eu si mi-a placut muuult muuult:
Cine este Sandy Belle? Sandy Bell este o fata tanara care traieste alaturi de tatal ei si de cainele Tambur in Scotia.
Inconjurata de prieteni si de natura, ea traieste o viata linistita si lipsita de surprize pana in ziua cand il cunoste pe Mark, pe mama lui, contesa Wellington si pe infumurata Kitty, fiica unor intreprinzatori foarte bogati. Mark si Sandy se indragostesc, dar in viata lor intervin multe nenorociri.
Pe urmele ei este insa Kitty care ravneste in acelasi timp la iubirea lui Mark, dar care ajunge intr-un final sa cunoasca dragostea adevarata in niste conditii neasteptate si alaturi de un personaj controversat, dar capabil de o iubire adevarata.
Din acest desen animat imi amintesc cu drag de frumoasa gradina de narcise a lui Sandy, dubita aia alba zburatoare, picturile lui Mark si salopeta albastra a lui Sandy.
Candy Candy
As putea scrie ore intregi despre acest serial de desene animate pentru ca ma fascineaza si pen`ca e povestea mea de suflet. Acum 2 ani l-am revazut si spre suprinderea mea mi-a placut la fel de mult. (ceea ce nu s-a intamplat, de pilda, cand am revazut prima serie din "Sailor Moon") Cand zic Candy ma gandesc la acel Tarzan pistruiat care se catara in copaci si se juca cu ratonul ei Clinn.
Povestea lui Candy incepe la inceputul secolului XX intr-un orfeliant din America. Gasite de catre Sora Maria si Doamna Pony intr-un cosulet, Candy alaturi de Annie isi petrec primii ani din viata in acel orfeliant plin de caldura si dragoste. Intriga serialului apare in momentul cand o familie isi dezvaluie intentia de a o adopta pe Candy. Aceasta nevrand sa se desparta de buna sa prietena Annie, se pune in tot felul de intamplari neplacute pentru a nu fi adoptata. Insa familia respectiva nu se da batuta si isi propune sa o adopte pe Annie, iar aceasta, spre deosebire de Candy accepta.
Nu dupa mult timp o alta familie instarita o adopta pe micuta Candy dar din nefericire acesta mai are inca doi copii Eliza si Neil care ii vor face viata amara.
Viata lui Candy e una plina de peripetii, deziluzii, dragoste, lupta, compasiune. Nu vreau sa povestesc in continuare ce se intampla, n-as vrea sa stric entuziasmul celor care poate doresc sa-l vada sau sa-l revada.
Este povestea unei fetite -Lidia- care este aleasa de regina lumii florilor sa gaseasca floarea cu 7 culori, simbol al regalitatii. Ea este insotita in calatoria ei de Cathy si Kador (o pisica si un catel ambii tare amuzanti si..desigur vorbitori).. Pe parcursul celor 50 de episoade cei trei au parte de multe peripetii, Lidia putandu-se sa se transforme in diverse personaje cu ajutorul unei chei magice in forma de floare. Alaturi de ei, mai calatoresc si Florent, un tanar fotograf, care la finalul fiecarui episod lasa cate un sac cu seminte celor pe care Lidia i-a cunoscut (si ajutat eventual) -astfel mai aflam si ce semnificatie au anumite flori. Si cum nu puteau lipsi personajele negative, ii avem aici pe Sabrina si Boris – o tanara care isi doreste tronul lumii florilor si acolitul sau(cred ca era bursuc). Dupa multe cautari presarate cu peripetii, Lidia se intoarce acasa, la bunica si bunicul ei de care ii era dor, si surpriza...acolo gaseste floarea cu 7 culori, chiar in gradina lor.
[va urma]...
Cei care si-au trait copilaria in anii `90 cu siguranta isi amintesc cu drag de ele.
Sa incepem cu primul desen animat de care imi amintesc eu si mi-a placut muuult muuult:
Sandy Belle
Cine este Sandy Belle? Sandy Bell este o fata tanara care traieste alaturi de tatal ei si de cainele Tambur in Scotia.
Inconjurata de prieteni si de natura, ea traieste o viata linistita si lipsita de surprize pana in ziua cand il cunoste pe Mark, pe mama lui, contesa Wellington si pe infumurata Kitty, fiica unor intreprinzatori foarte bogati. Mark si Sandy se indragostesc, dar in viata lor intervin multe nenorociri.
Pe urmele ei este insa Kitty care ravneste in acelasi timp la iubirea lui Mark, dar care ajunge intr-un final sa cunoasca dragostea adevarata in niste conditii neasteptate si alaturi de un personaj controversat, dar capabil de o iubire adevarata.
Din acest desen animat imi amintesc cu drag de frumoasa gradina de narcise a lui Sandy, dubita aia alba zburatoare, picturile lui Mark si salopeta albastra a lui Sandy.
Candy Candy
As putea scrie ore intregi despre acest serial de desene animate pentru ca ma fascineaza si pen`ca e povestea mea de suflet. Acum 2 ani l-am revazut si spre suprinderea mea mi-a placut la fel de mult. (ceea ce nu s-a intamplat, de pilda, cand am revazut prima serie din "Sailor Moon") Cand zic Candy ma gandesc la acel Tarzan pistruiat care se catara in copaci si se juca cu ratonul ei Clinn.
Povestea lui Candy incepe la inceputul secolului XX intr-un orfeliant din America. Gasite de catre Sora Maria si Doamna Pony intr-un cosulet, Candy alaturi de Annie isi petrec primii ani din viata in acel orfeliant plin de caldura si dragoste. Intriga serialului apare in momentul cand o familie isi dezvaluie intentia de a o adopta pe Candy. Aceasta nevrand sa se desparta de buna sa prietena Annie, se pune in tot felul de intamplari neplacute pentru a nu fi adoptata. Insa familia respectiva nu se da batuta si isi propune sa o adopte pe Annie, iar aceasta, spre deosebire de Candy accepta.
Nu dupa mult timp o alta familie instarita o adopta pe micuta Candy dar din nefericire acesta mai are inca doi copii Eliza si Neil care ii vor face viata amara.
Viata lui Candy e una plina de peripetii, deziluzii, dragoste, lupta, compasiune. Nu vreau sa povestesc in continuare ce se intampla, n-as vrea sa stric entuziasmul celor care poate doresc sa-l vada sau sa-l revada.
Lidia in jurul lumii
Este povestea unei fetite -Lidia- care este aleasa de regina lumii florilor sa gaseasca floarea cu 7 culori, simbol al regalitatii. Ea este insotita in calatoria ei de Cathy si Kador (o pisica si un catel ambii tare amuzanti si..desigur vorbitori).. Pe parcursul celor 50 de episoade cei trei au parte de multe peripetii, Lidia putandu-se sa se transforme in diverse personaje cu ajutorul unei chei magice in forma de floare. Alaturi de ei, mai calatoresc si Florent, un tanar fotograf, care la finalul fiecarui episod lasa cate un sac cu seminte celor pe care Lidia i-a cunoscut (si ajutat eventual) -astfel mai aflam si ce semnificatie au anumite flori. Si cum nu puteau lipsi personajele negative, ii avem aici pe Sabrina si Boris – o tanara care isi doreste tronul lumii florilor si acolitul sau(cred ca era bursuc). Dupa multe cautari presarate cu peripetii, Lidia se intoarce acasa, la bunica si bunicul ei de care ii era dor, si surpriza...acolo gaseste floarea cu 7 culori, chiar in gradina lor.
[va urma]...
5 nov. 2009
Daca as fi pentru o zi alegator...
as sari intr-un picior...
A sosit ziua cea mare, cand noi mergem la votare...
Ei bine, cica se va apropia si ziua votarii.
Mi-am aruncat si eu ochii pe lista candidatilor.
George Becali si Vadim Tudor.
separat fireste, desi probabil daca ar putea, la ce iubire patimasa traiesc, s-ar iubi si pe scaunul prezidential.
Razboinicul luminii si mahaloagioaica. Nu ai cum sa nu le sesizezi dragalasenia. Beccali care iese in evidenta prin asa zisele "faceri de bine, pac pac" si pentru care probabil multi l-ar vota. Apai ce conteaza ca-i prost daca se "ingrijeste de popor"? De parca cei de dinaintea lui au debordat de intelijenta...
Vadim. "nationalist" inflacarat, exagerat si deplasat. Cine l-ar vota? Poate Noua Dreapta.
Radu Duda- cine dracu`i asta? Si cel mai probabil asta isi vor zice majoritatea romanilor cand ii vor vedea numele pe buletinele de vot.
Traian Basescu- marinaru`, poetul simbolist in dizgratie (care plagiaza cu nerusinare din poeziile lui Minulescu), cel care e cunoscut prin celebrul truism "Iarna nu-i ca vara" , adresarea lui literara "bai, gaozarule" si alintul suav "Tiganca imputita!". El e! El e cel mai ridicol presedinte. Cel care si-a bagat toata familia in politica, cel care daca va mai castiga presedintia, o va numi prim-ministru pe tarfa de Udrea. Ce ziceti, il votati?
Mircea Geoana-Se pare ca el e favoritul anu` asta la ciolan. De ce? Intrebati-i pe parintii vostri.
Ninel Potirca-cum mai zicea cineva, asta are nume predestinat.
Sorin Oprescu-o sa il voteze tinerii. de ce? are blog, hi5, facebook si...desigur twitter.
Hundor Kelemen- de el imi place...ca are nume de ciocolata. Daca iese presedinte o sa ne dea cioco moka?
Ovidiu Cristian Iane
Remus Florinel Cernea
Constantin Rotaru
Gheorghe Eduard Manole
Crin Antonescu
The end of the list.
Dragi cetateni turmentati spiritual si mental, voi cu cine votati?
Pentru ca eu nu ma deranjez sa ma deplasez la urna. N-am pentru cine...si mai ales de ce.
Da, spuneti-mi fatalista, nepasatoare, pesimista, call me as you want, dar simt ca imi risipiesc cateva zeci de minute din viata degeaba.
Si ce daca asta fac in fiecare zi? Pentru a vota aceiasi oameni corupti, penibili, talambi refuz sa-mi risipesc timpul. :)
3 nov. 2009
Carti Literatura Universala de vanzare
Preturile sunt cuprinse intre 5-25 lei volumul.
Ele apartin unui domn in varsta rapus de cancer, iar pentru a procura banii necesari medicamentelor lunare scumpe, a recurs la aceasta metoda. (de a-si vinde cartile din biblioteca, toate aflate intr-o stare f buna).
Saptamana urmatoare va mai urma o lista cu alte 300 de titluri.
Daca sunteti interesati, va rog sa scrieti pe mailul: martzy_martzy@yahoo.com (Rac Mariana). De asemenea o puteti contacta pe Mariana prin id-ul de messenger: martzy_martzy
1.Ascamio – Al. Dumas
2.Bietul Ioanide – G. Calinescu
3.Caracatita – Frank Norris
4.Copiii capitanului Grant – Jules Verne
5.Clopotele din Basel – Louis Aragon
6.Casa blestemata. Intrusul – Vicente Blasco Ibanez
7.Chipul dragostei - Jerzy Broszkiewicz
8.Catunul – William Faulkner - vanduta
9.Cararea pierduta – Alain Fourier
10.Cum au cunoscut oamenii pamantul – Virgil Hilt si Ioan Popovici
11.Cei patruzecisicinci(vol.1 si 2) – Al. Dumas
12.Cei trei muschetari(vol. 1 si 2) – Al Dumas
13.Colierul reginei – Al. Dumas
14.Capitan la cincisprezece ani – Jules Verne
15.Cinci saptamani in balon – Jules Verne
16.Capitanul Hatteras – Jules Verne
17.Confesiunile unui opioman englez - Thomas de Quincey
18.Domul linistit – Mihail Sholohov
19.Das Niebelungenlied
20.Diamantele negre – Jokai Mor
21.Doamna de Monsoreau – Al. Dumas
22.Dictionar roman-german
23.Dictionar german-roman
24.Dictionar de neologisme
25.Die Große Duchen (germana)
26.Der Gute Ton(germana)
27.Dupa douazeci de ani – Al Dumas
28.Elmer Gantry – Lewis Sinclair
29.Egoistul – George Meredith
30.Episoade nationale – Benito Perez Galdos
31.Faust – Goethe(germana)
32.Femeia in alb – Wilkie Collins
33.Germinal – Emile Zola
34.Ghepardul – Giussepe Tomasi di Lampedusa
35.Ghidul Banatului
36.Gentlemanul Schiop – Constantin Barbuceanu
37.Gran Canaria – A. J. Cronin
38.Henry Esmond - William Makepeace Thackeray.
39.Händel- biografie
40.In fata steagului – Jules Verne
41.Insula cu elice – Jules Verne
42.Insula – Robert Merle
43.Intelepciunea nebunului - Lion Feuchtwanger
44.Ivanhoe – William Scott
45.Inotatorul ranit – Leonida Neamtu
46.Afacerea murdara din strada Merulana – Carlo Emilio Gadda
47.Jonathan Wild – Henry Fielding
48.Intalnire cu Hebe – Ovidiu Surianu
49.Isabela-Simfonia Pastorala – Andre Gidé
50.Iubire - Alexandar Karasimeonov
51.Johann Strauss – George Sbarcea
52.Jack London – Irving stone
53.Lotte la Weimar – Thomas Mann
54.Luna si doi bani jumate - W. Somerset Maugham
55.Legendele Olimpului – Alexandru Mitru
56.Liszt – Th. Balan(biografie)
57.Leonard – Th. Balan(biografie)
58.Mihail Lermontov – Tamara Gane(biografie)
59.Luna la Omaha – Jean Amila
60.Muzica, arta greu de inteles – George Balan
61.Memoriile lui Hector Berlioz – (traduse de)George Balan
62.Mozart – I. Weinberg(biografie)
63.Mahler – George Balan(biografie)
64.Michelangelo – biografie
65.Mesterul Piere Huguenin – George Sand
66.Mall Flanders – Daniel Defoe
67.Mauprat – George Sand
68.Mascarada – Alberto Moravia
69.Mai tare ca moartea – Guy de Maupassant
70.Memorii – Al Dumas
71.Misterioasa sirena – Mircea Serbanescu
72.Misiunile capitanului Dan – Nicolae Tautu
73.Mireasa din Lamermoor – Walter Scott
74.Mirovici. Printesa Tarakanova - G. P. Danilevski
75.Meduza – Miron Scrobete
76.Nuvele italiene contemporane
77.N.N. Tonitza – Petru Comanescu(biografie)
78.Nansen – A. Talanov
79.Necunoscuta – Ion Grecea
80.Necunoscuta de la Wildfell Hall- Anne Bronté
81. Omul amfibie -Alexandr Beleaev
82.Omul de la ora 13 - Drago? Vicol
83.Omul invizibil – H.G. Wells
84.Odiseea capitanului Blood – Rafael Sabatini
85.O pagina de dragoste – Emile Zola
86.Omul de la capatul firului – Rodica Ojoc Brasoveanu
87.Orele astrale ale omenirii – Stefan Zweig
88.O iarna pe muntele Fuji – Erwin Wickert
89.Pescuitorii in apa tulbure – Balzac
90.Proza satirica franceza
91.Giacomo Puccini – George Sbarcea
92.Niccolo Paganini – Ion Ianegic
93.Povestiri amare - Pär Lagerkvist
94.Palaria comisarului – Werner Steinberg
95.Praga – George Serban
96.Poveste de iubire(Love story) – Erich Segal
97.Pasiunea Anei Ozores – Clarin
98.Prietenul nostrum comun – Charles Dickens
99.Primarul din Casterbridge – Thomas Hardy
100.Planeta cu sapte masti – Gerard Klein
101.Pomul de Craciun - Michel Bataille
102.Poveste despre doua orase – Charles Dickens
103.Povestiri stranii – Mihai Radulescu
104.Povestiri dintr-un buzunar si povestiri din celalalt buzunar - Karel ?apek
105.Quentin Dueward – Walter Scott
106.Regina Margot – Alexandre Dumas
107.Robur cuceritorul – Jules Verne
108.Richard Wagner – M.S. Druskin
109.Gioachino Rossini – G. Sbarcea
110.Rabelais – Ovidiu Drimba
111.Rocambole – Ponson de Terrail(vol 1,3,4,5)
112.Razboiul femeilor – Al. Dumas
113.Requiem pentru noi toti – Jose Maria Sanjuan
114.Sub stele – A.J. Cronin
115.Singur pe lume – Hector Malot
116.Saga despre Njal – Njal(2volume)
117.Steaua Ket – Al. K Beleav
118.Sunt un natarau - Sherwood Anderson
119.Salul Negru - Luigi Pirandello
120.Salba Miresei - Erwin Wittstock
121.Stapanul lumii - Al. R. Beleaev
122.Spartacus - Raffaello Giovagnoli
123.Beethowen, Marile epoci creatoare. Simfonia a IXa – R.Roland
124.Robert Schumann – Eugenia Ionescu
125.Schubert - ***
126.Scene din viata lui Shakespeare - Mihnea Gheorghiu
127.Sensurile muzicii – G. Balan
128.Stefan Luchian - ***
129.Strajerii Casei – Shirley Ann Grau
130.Spionii veneau din infern - Charles Wighton si Gunter Peis
131.Suanii – Honore de Balzac
132.Stoicul – Theodore Dreisder
133.Saptamana neterminata – Petre Salcudeanu
134.Suflete Zbuciumate – Stefan Zweig
135.Sfarsit de capitol – John Galsworthy
136.Soareci si oameni – John Steinbeck
137.Sapho – Alphonse Daudet
138.Sallambo – Gustave Flaubert
139.Trandafirii negri – Sahib Djamal
140.Teodora Imparateasa Bizantului – Charles Dieh
2 nov. 2009
Inteviul pentru job.
Am extras de pe un site de specialitate cateva posibile intrebari in cadrul interviului, si am incercat sa le raspund cat mai multumitor posibil.
De ce iti doresti acest job?
Pai sa vedem....
a) raspuns oficial: e recomandat sa pui in lumina aspectele pozitive care te-au indemnat sa candidezi la postul respectiv; in al doilea rand, evita sa pui accent pe aspectele mai putin placute ale muncii tale actuale.
b) raspunsul neoficial: sa zicem ca...vreau experienta aia de care ai nevoie ca sa treci mai departe de interviu, ca vreau bani? ca ...stii, cam orice om vreau si io sa-mi castig existenta? tu de ce iti doresti un job? ah, ia zi. ce job misto tre sa ai! sa stai sa-i intrebi pe fraierii din fata ta imbecilitati...minunat!
De ce calitati crezi ca ai nevoie pentru acest job?
a) raspuns oficial: Daca nu sunt deja precizate in anunt, descrie cateva dintre calitatile pe care le-ai identificat in bilantul tau de competente, care te-au ajutat sa obtii rezultate concrete in domenii care sunt similare cu cele presupuse de post. La acestea, poti adauga 3 calitati fundamentale pe care ar fi bine sa le aiba orice angajat: seriozitate, profesionalism, spirit de echipa.
b) raspuns neoficial: aaaa...automotivarea, capacitatea de a te automotiva sa nu te uiti la porno in timpului programului de lucru, de a nu face click pe messenger si de a nu flirta cu colega buna de langa.
Cu ce poti sa contribui la dezvoltarea companiei?
a) raspuns oficial: Acum este momentul sa pui in valoare rezultatele pe care le-ai obtinut in munca. Pastreaza o nota de modestie, prea plinul de sine nu face bine nimanui. Angajatorii nu cauta vedete, ci profesionisti care sa se integreze bine in echipa.
b) raspuns neoficial: eu sunt grandiosul, maretul, centaurul! prin simplul fapt ca ma aflu aici, compania si-a atins apogeul. daca ai colege asa bune ca tine, promit sa ma dezvolt cu fiecare. asa pe rand. sau simultan.
De ce vrei sa lucrezi in aceasta companie?
a) raspuns oficial: Acesta este momentul in care poti dovedi ca nu doar te-ai informat despre organizatie, ci ca ai facut si o analiza temeinica a compatibilitatii tale cu organizatia.
b) raspuns neoficial: cand m-ati sunat pentru interviu, habar n-am de la ce firma erati. Cu o seara inainte aplicasem la 40 de job-uri oricum. Dupa ce am vorbit cu voi, am googleit, am citit despre voi, sunteti baieti buni si creca ma potrivesc cerintelor.zic si io.
Sfatul oficial:
Toti intervievatorii, inclusiv cei foarte experimentati, sunt oameni obisnuiti, ca si tine; ei stiu ca este normal sa fii un pic emotionat. Totusi, incearca sa iti temperezi emotiile, nu te agita, nu te scuza, nu te foi...In speranta ca ti-am fost de folos, iti urez mult succes!
Si acu sfatu` meu venit din suflet:
De cele mai multe ori job-urile se iau pe spagi si pile. Daca nu ai nici pile si nici malai, pleaca din tara ca arzi gazu` degeaba.
Serios, voi ce experiente ati avut pe la inteviuri...? Ca-s taaare curioasa. :D
Care au fost cele mai dificile situatii? Si ce sfaturi credeti ca merita urmate pentru a te prezenta cat mai bine la un interviu? Ca astea de le citesti pe tot felu` de site-uri specializate...sunt cam de laba asa, si d-asta as vrea sa stiu mai degraba parerea voastra.
30 oct. 2009
Trick or treat?
Pro sau contra Halloween-ului?
(:
Trick or treat?
Nu,eu nu sarbatoresc Halloween-ul doar ca imi place mult tema asta si mi-am imbracat si eu blogu` in haina de sarbatoare dovleceasca si vrajitoareasca. spooky. hah.
O sa revin luni cu o tema ceva mai normala. + cu tot cu blogroll-ul de dinainte de Halloween.
Deci, voi sarbatoriti? Daca da, cum?
Daca nu, evident de ce?
Io cred ca`s prea "batrana" pentru treburi d-astea. O singura data pe la inceputul liceului am mers la o petrecere de Halloween. Nu va zic in ce m-am costumat. secret, discret...hah.
Here are some countries which celebrate Halloween:
If some continental European countries adopted Halloween, this has not been without difficulty. Indeed, we consider this celebration being too "American Marketing" style. European people give more value to their culture and traditions than to commercial events.
Belgian people celebrate Halloween since more than ten years but Gouy-Lez-Pieton refuses to adopt it, preferring to celebrate their own Samhain-style holiday. Even if Belgian people organize a Day Before Christmas dinner, they still offer gifts to children on December 6th and not on December 25th. So, I doubt that my country will replace All Saints Day by Halloween.
On the other hand, Belgian people do not open their doors to unknown persons - including children - and we are not welcomed to ask for candies. By the way, many children are fighting in the streets to steal candy from others.
French people think that this holiday is too commercial and while this country finally adopted Halloween in the late 1990s, it is now less appreciated. There are very few children ringing at the doors and asking for sweets.
English people celebrate the Guy Fawkes Day on November 5th and adopted many customs from Samhain. These festivities are marked by torchlight parades where children use masks made from beets and pumpkins.
Scottish people practice their ancient pagan rites. Children wear costumes and cut scary faces into large rutabagas and place a candle inside them. They receive candy when they provide a nice entertainment to their neighbours.
Trick or treating originated in Ireland, so as usual, Irish children in disguise will enjoy the Halloween festivities, they will carry lanterns cut into large rutabagas. Children will be received by their neighbours with sweets and Irish houses will be decorated with Halloween lights.
Spanish people enjoy each kind of holidays and parties. Their kids will then enjoy receiving candies from their neighbours and adults will have the opportunity to have a Halloween party in each and every club. Spanish people also organize many Halloween parades.
Portugal does not celebrate Halloween; Portuguese people celebrate the Day of the Dead by organizing feasts at the cemetery.
Some regions of Italy organize Halloween Events and it seems that the Italian children enjoy this holiday.
Other European cities and clubs organize commercial events for Halloween (mainly for tourists), newspapers publish articles dedicated to Halloween, but I am unsure that people really practice Halloween. There are very few information about Halloween festivities in Europe; especially Central and eastern Europe. They stick to their own All Saints Day and Day Of The Dead.
Australia and New Zealand begin to enjoy Halloween.
USA, Canada, and Quebec: Halloween is very much appreciated and I think that only some worldwide disaster should prevent these people to celebrate Halloween.
Since some years, there is a growing interest on the part of the Chinese population for western events: Chinese people enjoy Halloween parties.
26 oct. 2009
Calum Inc sau Marea Teapa!!
Daca sunteti contactati de o firma cu numele
"Calum Inc"
www.calum-inc.com
de catre un anume Eadric Caden
oferindu-va un job part time incantator lucrand de acasa, avand urmatoarele atributii:
Duties:
*: Ability to Read effectively in English
*: Make Data entry sheets using MS word
*: Manage Data List of our clients
*: Manage our customer’s data and forward back to us by email
*: Work 2 hours a day, 5days a week
*. Send report daily to Calum’s Administration Department by Email
*. Must be in touch with Calum Electronics Inc
NU VA INCREDETI, E O FRAUDA, O TEAPA, O INSELATORIE!!!!
La inceput o sa va ceara cateva documente scanate si o poza. dupa care va vor spune ca ati fost acceptati si va vor trimite actele doveditoare urmand ca ulterior sa va fie trimise prin curierat.
Dupa care in final va vor cere 70 euro pe care sa-i trimiteti prin western uninon la o adresa din Emiratele Arabe Unite in schimbul unui dispozitiv(desktop) pe care veti lucra de acasa.nu trimiteti banii!!!!!!!
e o mare teapa!
m-au contactat multe alte persoane care sunt in situatia asta!!!!!
cititi urmatoarele articole:
http://www.fraudwatchers.org/forums/showthread.php?p=97838
http://www.bustathief.com/scammed-by-haul-electrical-inc/
NU TRIMITETI NICIUN BAN!
E O MARE TEAPA!!!
Daca ati fost contactati nu va incredeti.
Site-ul www.calum-inc.com a fost creat pe data de 12 octombrie 2009 conform: http://whois.domaintools.com/calum-inc.com
asa zisele lor produse electronice de pe site NU EXISTA!
nu va lasati pacaliti.daca stiti persoane care de asemenea au fost "ademenite" de un job atat de promitator care pentru 2 ore lucrate de acasa pe zi iti oferea 210 euro/sapt, anuntati-le sa NU TRIMITA NICIUN BAN!
dati mai departe link-ul, spuneti-le si altora!
trebuie sa impiedicam aceast sarlatan din a ne pacali!!!!
nu stati deoparte, implicati-va!
depinde doar de voi!!!
23 oct. 2009
Aventuri in autobuz
"Un fleac, m-au ciuruit!"
Nu stiu altii cum sunt, dar pentru mine cand vine vorba de calatoria cu mijloacele de transport in comun, pot spune ca am parte atat de adrenalina cat si de adevarate aventuri. In fiecare dimineata autobuzul 30 (ploiestienii stiu) e plin ochi. Asta nu ar fi nimic daca ai putea sa te strecori si tu ca un om normal, sa iti gasesti un coltisor unde sa te sprijini de bara pana cand ajungi la destinatie. Dar nu, cand vine vorba de Romania, cele mai mici cerinte de comfort si liniste sunt cele mai greu de satisfacut. Nu numai ca in fiecare dimineata se gasesc 5-10 batrani anxiosi care te imping, te inghesuie, te dau din stanga in dreapta, ca sa isi faca loc pe scaun gol. Iar daca soarta face ca scaunul sa fie ocupat de vreun elev/student, nu e nicio problema, pentru ca exista 2 faze la care acestia apeleaza. 1)Faza intai: incearca sa te lucreze la coarda sensibila, exprimandu-si off-ul si durerile de spate, reclamand efectele drastice ale senectutii. Daca tu, in nesimitirea ta, nu te ridici sa acorzi politicos locul, vor apela la faza 2) care consta in admonestarea ta ca fiinta fara suflet, educatie s bun simt. Ajung pana la a-ti condamna proasta crestere si incapacitatea de a empatiza cu doleantele lor de batrani neajutorati. Ei bine, atat de "neajutorati" incat daca e sa alerge sa prinda autobuzul te fac la viteza de departe. Insa cand urca si au ghinionul sa nu prinda loc, brusc ii apuca toate bolile posibile.
Chiar si atunci cand tu nu stai jos, si incerci sa te sprijini de bare, sufocat de multime, se gaseste cineva sa comenteze ca il calci pe picioare, ca l-ai inghiontit intentionat, ca sa ai grija cu ghiozdanul/geanta ca il inghesui. "Apoi sa ma pupati in dos, Ofuscaciunea Voastra, dar unde mama dracului sa ma dau? Ti-ai cumparat cumva spatiu in autobuz si ti-l invadez cu insolenta? Nu vezi ca toti stam ca sardinele aici? Ce vrei sa facem sa nu te inghesuim? Sa leviam deasupra autobuzului? Ei bine, nu se poate!" Asta nu ar fi nimic daca nu ar fi in peisaj si acei simpatici care asculta manele la maxim pe telefon, si zbiara, strigandu-se, in conditiile in care se afla unul la un capat si altul la celalalt al autobuzului. Sa nu uit momentul acela cand se aude Inna si 10 pitipoance scot la instantaneu telefonul din buzunar/poseta. "Ah, fata, credeam ca e al meu!".
22 oct. 2009
Povestea merge mai departe
Pentru ca stiu ca multi sunt curiosi sa afle cum s-a terminat povestea, am sa va impartasesc ce s-a mai intamplat si astazi.
Multi dintre "vitejii" de ieri au fost strapunsi de puternice atacuri nejustificate de paranoia.
"ca daca ne spune decanului? daca ne face reclamatie? ca nu e corect sa stam pe primul rand, ca acolo sta ea".
Dragi colegi, primul rand e liber pentru toata lumea. Ati ajuns sa va fie teama de cineva care nu reprezinta nicio autoritate in facultate? Ah, da. Poate ar lua o medalie pentru Pupincursita anului, dar doar atat. Ce va poate face? Credeti ca decanului ii pasa de chestiile astea? Va zic eu ca nu-i pasa, asa ca nu e nevoie sa plecati capul.
Probabil ca plecati capul dintr-un puternic sentiment de inferioritate pe care il aveti fata de ea.
Si Andrei, ca stiu ca citesti, nu, n-o sa scot filmuletele cu ea. De ce? Pentru ca pot.
Stim cu totii ca esti amorezat de don`soara, da` crede-ne: nu ne pasa!
Si acum, stau si va intreb, da, pe toti cei care cititi pe aici, de ce oamenilor le e frica de cineva care nu ar putea sa le faca nimic? De ce afiseaza umilinta cand nu ar trebui? De unde provine aceasta teama nejustificata de o persoana care tot ce face sa isi trateze colegii cu o vadita condescendenta, sa pupe profesorii in dos si sa isi bage unghiutele in gat cand si alti colegi pot lua note la fel de bune ca ea? Cum poate o asemenea persoana sa inspire frica?
Mie singurul lucru pe care mi`l provoaca e o amara grimasa.
Multi dintre "vitejii" de ieri au fost strapunsi de puternice atacuri nejustificate de paranoia.
"ca daca ne spune decanului? daca ne face reclamatie? ca nu e corect sa stam pe primul rand, ca acolo sta ea".
Dragi colegi, primul rand e liber pentru toata lumea. Ati ajuns sa va fie teama de cineva care nu reprezinta nicio autoritate in facultate? Ah, da. Poate ar lua o medalie pentru Pupincursita anului, dar doar atat. Ce va poate face? Credeti ca decanului ii pasa de chestiile astea? Va zic eu ca nu-i pasa, asa ca nu e nevoie sa plecati capul.
Probabil ca plecati capul dintr-un puternic sentiment de inferioritate pe care il aveti fata de ea.
Si Andrei, ca stiu ca citesti, nu, n-o sa scot filmuletele cu ea. De ce? Pentru ca pot.
Stim cu totii ca esti amorezat de don`soara, da` crede-ne: nu ne pasa!
Si acum, stau si va intreb, da, pe toti cei care cititi pe aici, de ce oamenilor le e frica de cineva care nu ar putea sa le faca nimic? De ce afiseaza umilinta cand nu ar trebui? De unde provine aceasta teama nejustificata de o persoana care tot ce face sa isi trateze colegii cu o vadita condescendenta, sa pupe profesorii in dos si sa isi bage unghiutele in gat cand si alti colegi pot lua note la fel de bune ca ea? Cum poate o asemenea persoana sa inspire frica?
Mie singurul lucru pe care mi`l provoaca e o amara grimasa.
21 oct. 2009
Azi i-am copt-o! :D + video
Asa cum v-am promis, am filmat toata secena. Din pacate va trebui sa va suciti gatul sa vedeti. Mai bine de atat nu am putut filma, nici sa fii foarte evident nu-i tocmai ok.
La cursul asta am ajuns mai devreme ca niciodata. Cu 20 de minute inainte. Am asteptat sa iasa cei care avusesera curs acolo si am intrat impreuna cu alti colegi. Am ocupat primul rand. Apoi au inceput sa mai vina si altii pe care i-am rugat sa se aseze in urmatoarele doua randuri. Si ca niciodata primele 3 randuri din amfiteatru erau pline ochi. (pana si profesoara de Literatura Comparata a ramas socata cand ne-a vazut atat de interesati de cursul ei, stransi toti in primele randuri).
Cu cateva minute inainte de inceperea cursului a aparut si Catalina impreuna cu o alta colega. A stat 30 de secunde sa se dezmeticeasca. Nu numai ca locul ei era ocupat ci intreg randul intai. Si al doilea, si al treilea. S-a facut stravezie la fata si s-a asezat pe randul 4. (ce tragedie!) A inceput sa vorbeasca la telefon cu o figura mai mult decat crispata si iritata. (dupa cum veti vedea in cel de-al doilea filmulet). Pe parcursul cursului a incercat o penibila "razbunare" raspunzand intrebarilor profesoarei mai mult decat tare si intepat, din randu 4, sfidand alti colegi doritori si ei de raspunsuri. Probabil si-a zis: "Uitati, vedeti-ma, observati-ma, chiar si de aici stiu si pot sa ma impun!"
Cand a intrat in amfiteatru:
Vorbind la telefon suparata foc:
La cursul asta am ajuns mai devreme ca niciodata. Cu 20 de minute inainte. Am asteptat sa iasa cei care avusesera curs acolo si am intrat impreuna cu alti colegi. Am ocupat primul rand. Apoi au inceput sa mai vina si altii pe care i-am rugat sa se aseze in urmatoarele doua randuri. Si ca niciodata primele 3 randuri din amfiteatru erau pline ochi. (pana si profesoara de Literatura Comparata a ramas socata cand ne-a vazut atat de interesati de cursul ei, stransi toti in primele randuri).
Cu cateva minute inainte de inceperea cursului a aparut si Catalina impreuna cu o alta colega. A stat 30 de secunde sa se dezmeticeasca. Nu numai ca locul ei era ocupat ci intreg randul intai. Si al doilea, si al treilea. S-a facut stravezie la fata si s-a asezat pe randul 4. (ce tragedie!) A inceput sa vorbeasca la telefon cu o figura mai mult decat crispata si iritata. (dupa cum veti vedea in cel de-al doilea filmulet). Pe parcursul cursului a incercat o penibila "razbunare" raspunzand intrebarilor profesoarei mai mult decat tare si intepat, din randu 4, sfidand alti colegi doritori si ei de raspunsuri. Probabil si-a zis: "Uitati, vedeti-ma, observati-ma, chiar si de aici stiu si pot sa ma impun!"
Cand a intrat in amfiteatru:
Vorbind la telefon suparata foc:
20 oct. 2009
Maine i-o coacem!
Eu nu inteleg si nu am inteles niciodata tipu asta de elevi/studenti. Genu` ala care se oftica pentru un 10- si activitatea lor extra se raporteaza la statul in biblioteci si la toceala.Ma rog, nu stau eu acum sa critic sau sa blamez modul de relaxare al fiecaruia, nu asta e relevant. Pe mine ma enerveaza una bucata colega care sta doar in primu rand si se da rotunda. Saptamana trecuta i-a luat o alta colega locul in primu` rand si s-a uitat atat de urat, pentru ca ea si doar ea sta in PRIMUL RAND. Ei bine maine i-o coacem! Am vorbit cu mai multi colegi ca maine sa ocupam primele 2 randuri din amfiteatru, sa vedem cum o sa se planga ca nu sta ea acolo, mereu prezenta, mereu activa, mereu gata sa pupe suav un fund de prof. ah, ce distractie. Mai ca-mi vine s-o filmez pe furis. Daca reusesc, va arat si voua filmuletu`. (ma gandesc sa-i coc si o faza mai funny, o trimit la joe si poate-mi ridica astia statuie, yay)
Voi ati avut experiente neplacute cu tocilarii refulati?
16 oct. 2009
Poezia lu` Basescu (comentariu)
Pe mine una m-a surprins. M-au poditit lacrimile cand l-am vazut pe presedintele tarii recitand patetic o poezie menita sa stoarca si cea mai mica farama de sensibilitate din inimile romanilor.In stagiu pe bricul Mircea
de Traian Basescu
Deasupra-ti cerul se inalta
Si de pe el privesc in jos
Sute de stele
Ce-l admira pe bravul om prietnos
Dar cine esti tu, om puternic
Cu chipul ars de soare si furtuna
Ce indraznesti sa iti pui cununa
Din spuma valului fierbinte
Si din a marii neputinta
Oh, nu! Nu esti nici zeu,
Nici vrajitor.
Esti marinar, un tanar marinar
Atata tot
Iar bratul tau ce marea o subjuga
Stie sa mangaie noptile cu luna
la prova
Intr-un colt de pe teuga
Si chitara`i fermecata struna
Iti plangi in departari singuratatea
Sau te gandesti la cei ce acasa te asteapta
Iti vezi maicuta ce suspina pe ascuns
Iar dupa luni de mers pe intinderea albastra
Intors din nou la tarmul tau iubit
Alergat, grabit spre casa
Sa vezi iar chipul mamei fericit
Casa era pustie si cernita
Si ai plecat in cer
Spre cimitir
Ca sa asterni in tarna
Inca proaspat ravasita
Un trandafir, trei lacrimi si un sarut
La capul mamei ce murise trista
Cu gandul la copilul ce-a crescut
Am incercat un comentariu serios . foarte serios. o sa`l prezint la scoala cand o fi sa fie.
In prima secventa a poeziei avem de-a face cu alternanta planurilor terestru si cosmic.
Folosirea personificarii "stelele privesc" marcheaza coexistenta armonioasa a celor doua planuri.
Omul privit de stele nu este un individ comun, banal. Figurile de stil folosite construiesc
un portret viu al acestuia. Aflam deci ca este un om puternic, curajos si totusi ars de soare.
Neputinta marii si fierbinteala valului sunt construite in antiteza cu spiritul neinfricat al omului.
In cea de-a doua secventa a poeziei aflam identitatea sa tainuita. Poetul ne spulbera sperantele prematur formate.
Omul nu poseda nicio insusire supranaturala, nefiind nici zeu, nici vrajitor ci un simplu tanar marinar care are in posesie o chitara "fermecata struna" despre care mai tarziu nu aflam alte lucruri.
Secventa a treia a poeziei debuteaza cu starea de singuratate si melancolie profunda a omului marii.
Gandurile lui sunt indreptate catre locurile natale, locuri unde probabil a cunoscut fericirea nemarginita, fericire pe care nici macar imensitatea marii si intreaga sa neputinta nu au fost capabile s-o egaleze.
Ultima parte a poeziei este o sublima elegie dedicata mamei. Gasim aici marinarul care mai devreme subjuga marea, varsand lacrimi fierbinti asemenea valului fierbinte de-l gasim`n strofa a doua. Omul aflat in plinul apogeu al suferintei presara lacrimi si trandafiri pe mormantul mamei sale care mai devreme suspina pe ascuns de dor. (era pe invisible)
Tzarana proaspat ravasita reprezinta simbolul unei morti premature a unui om sfasiat de suferinta pierderii fiului sau urmele unei recente vandalizari a lacasului sfant.
14 oct. 2009
Si toamna inca este...
Pentru ca te iubesc atunci cand mergi si te impiedici. pentru ca te iubesc atunci cand te murdaresti de inghetata la gura si te strambi ca un copil.
pentru ca esti atat de tu cand strici orice, si pentru ca orice-ul stricat de tine devine ceva frumos si unic.
si pentru ca te iubesc ma face sa cred ca sunt speciala. si tu, tu crezi ca e la intamplare. dar nu e, nimic nu e. si nici eu, nici tu, nici ei. dar tu nu stii. tu nu stii ca dincolo de intamplare e un destin colorat in culorii vii.
si toamna stie ca tu esti a mea. si doar a mea.
pentru ca esti atat de tu cand strici orice, si pentru ca orice-ul stricat de tine devine ceva frumos si unic.
si pentru ca te iubesc ma face sa cred ca sunt speciala. si tu, tu crezi ca e la intamplare. dar nu e, nimic nu e. si nici eu, nici tu, nici ei. dar tu nu stii. tu nu stii ca dincolo de intamplare e un destin colorat in culorii vii.
si toamna stie ca tu esti a mea. si doar a mea.
Iti mai amintesti cand stateam culcate pe iarba aspra de toamna, iar frunzele fosneau a cantec? Ne imaginam atat de multe lucruri. Priveam in aceeasi directie si vedeam aceleasi lucruri. Iar norii capatau forme umane. Si vedeam ce am fost si tot ce n-am putut deveni. Ne strangeam mainile si ne cautam respiratia rece si greoaie. In departare inca se auzea zgomotol rolelor pe asfalt. Si soarele incerca sa se strecoare printre crengile copacilor, sa ne vada si el. Era probabil curios sa stie daca mai simtim. Am fi vrut sa-i spunem, dar erau multe ganduri care ne opreau din a o face. Ma ghemuiam langa scoarta cate unui copac imbatranit de vreme, si scriam cuvinte pe o foaie rupta din agenda aceea veche. Versuri fara sens care pentru tine capatau semnificatie sacra. Iar tu imi faceai portretul in creion. Dar nu stiai ca plang. Si in desenele tale totul era vesel, iar pentru mine totul era mort.
As fi vrut sa poti sa simti. Sa iti spun ce ai fi vrut sa auzi. Dar niciodata nu am stiut cum sa fiu eu. Insa in fata ta intotdeaua m-am infatisat goala.
As fi vrut sa poti sa simti. Sa iti spun ce ai fi vrut sa auzi. Dar niciodata nu am stiut cum sa fiu eu. Insa in fata ta intotdeaua m-am infatisat goala.
Si toamna inca este.
12 oct. 2009
District 9 (2009)
Conceptul asta de mixtura dintre oameni si extraterestrii il gasesti si in "Species" si in "Alien 3". (recunosc, nu-s nici pe departe cel mai inspirate exemple dar altele nu-mi trec prin cap acum) . Am vazut chiar si un anime cam pe aceeasi tema:"Saikano". Si sunt o gramada de alte filme pe tema alien vs human. Cred ca ce face ca "District 9" sa iasa asa putin din tipare e fix ce m-a enervat pe mine la inceput, anume prezentarea povestii sub forma de documentar. (ori pe mine m-a iritat mixtura asta dintre documentar si sci-fi). Nu am zis ca "District 9" e copiat dupa ceva, ci ca ideea nu e revelatoare cum ma asteptam eu. Asa-i cand ai asteptari mari d`ampixu` si te lasi influentat de entuziasmul altora. Te dezumfli ca un balon. De asta poate era mai bine sa il vad pese 2-3 ani cand mai trecea manifestul asta frenetic pro "District 9".Ce m-a mai suparat e ca naratiunea nu e atat de coeziva pe cat mi-as fi dorit. Povestea sare de de la o scena la alta fara sa explice, fara sa stabileasca scopul actiunii, lasandu-ti gustul ala ciudat ca ai pierdut esentialul.
Finalul cica ar fi deschis lasand loc unei continuari, mie nu mi-a lasat deloc impresia asta.
Cat despre regie, nu sunt nici pe departe avizata in domeniu, asa ca mari argumente tehnice nu stiu sa spun, dar chiar si asa am putut observa cu usurinta cum camera tremura de parca era tinuta in varful degetelor de un cameraman suferind de parkinson. (sa am pardon de exprimarea plastica). A fost suportabil la inceput cand se voia a fi un documentar, dar dupa aia a devenit obositor.
10 oct. 2009
Despre teribilsmul la volan
Am primit si eu o leapsa de la Anda, care din cate am inteles face parte din campania “ca sa fii cool, trebuie sa fii viu”, initiata de Brightie.
Eu o sa vorbesc din perspectiva teribilistului cretin. Pentru ca cine ma cunoaste, probabil stie deja, ca sunt o excentrica prin definitie. Si pentru ca un teribilist adevarat isi manifesta spiritul libertin pe unde apuca, am facut si eu intocmai.
mai jos am sa va povestesc ceva ce s-a petrecut la inceputul anului, dand quote dintr-un fost blog de al meu:
Ei bine, da, am fost in postura acelor soferi exentrici, teribilisti si idioti.
Nu m-am gandit atunci ca as putea pune in pericol viata unor oameni nevinovati, si viata celor ce se aflau in masina. De atunci nu m-am mai urcat la volan. Mi-e frica. Nu am incredere in abilitatile mele de sofer nici treaza. Ma panichez usor, ma pierd cu firea si nu sunt in stare sa controlez masina. Poate o sa mai iau vreodata ore la un instructor, dar nu prea curand.
Nu cred ca as mai avea curajul prostesc sa ma urc nici macar obosita, d-apoi torpilata la volan. Se pare ca nu`s eu in masura sa dau sfaturi despre cum trebuie sa conduceti, dar inainte de a va manifesta accesele de rebeliune furibunda la volan, ganditi-va ca ceilalti participanti la trafic n-au nicio vina, si ca teribilismul nu cumpara vieti.
Cam atat.
Leapsa merge mai departe la Zanardi si rage
Eu o sa vorbesc din perspectiva teribilistului cretin. Pentru ca cine ma cunoaste, probabil stie deja, ca sunt o excentrica prin definitie. Si pentru ca un teribilist adevarat isi manifesta spiritul libertin pe unde apuca, am facut si eu intocmai.
mai jos am sa va povestesc ceva ce s-a petrecut la inceputul anului, dand quote dintr-un fost blog de al meu:
Se face ca dupa 1 an de cand n-am mai condus, m-am urcat si beata si fumata la volan-pe 12 ianuarie 2009, sa tin minte data... :)) (nu era masina mea, dar proprietaru n`avea carnet, si cei care mai aveau permis erau mai beti decat mine). Am vrut si noi, ca oamenii, sa gustam shaorma de la Dristor, de unde si-o cumpra Tolea. (si daca va intrebati de unde stiu io asta, nu am sa va raspund, probabil am uitat, eniueiz, e cel putin irelevant, cert e ca Tolea isi ia shaorma de la Dristor, si daca nu stiti cine e Tolea sunteti niste inculti prosti, neinformati, mama voastra de netrebnici) Si cum conduceam eu incet, ca un cadillac, pac pac, m-am trezit oprita pe dreapta de catre garcica intr-un tumultos exces de zel. De ce m-a oprit? Pai, pen`ca io mergeam regulamentar, pe drumu cu prioritate si o tanti bucuresteanca s-a gandit ca e noapte,ce sa mai opreasca la stop, si zdup mi-o taiat calea, si eu, soferul exemplar, am atentionat-o usurel, in surdina cu un claxon *partea cu baga-mi-as p*** in mm de bucuresteanca proasta" nu se mai pune, o taiem la montaj) Partea buna e ca nenea agentu` nu si-a dat seama ca eram pilita/ametita/torpilata/fumata Partea proasta e ca n-aveam permisu` cu mine si nici buletinu`. daaaar! aveam carnetu de student (UPG, ce plm! ), a zis ca e bun si ala, numa` ca masina era imatriculata in Austria, si pana si-o gasit proprietarul actele (adica un bun prieten, am simtit imboldul sa mentionez asta, nu vreau sa creez confuzii ca eu as umbla cu necunoscuti, fumata fiind, si m-as urca in masina unor straini, ca cine-stie-ce bagadela, nu ca s-ar fi gandit cineva la asta, dar trebuia sa fiu cat mai exhaustiva, doar asa...pt impresie artisitica) El abia ce borase doua strazi mai `napoi. M-o pus sa zic CNP-ul, m-o verificat prin statie, s-or convins ca am permis (undeva uitat printr-un sertar, cine se gandea ca o sa fie nevoie?) si ne-a lasat sa plecam dupa ce m-a intrebat de ce am claxonat, si eu uitandu-ma fix asa in ochii lui de bovina la datorie, i-am zis "Eu ma aflam pe drumul cu prioritate, circulam reguamentar, si doamna mi-a taiat calea si pentru evitarea unui potential pericol am atentionat-o conform legii, printr-un prelungit claxon" Dupa care m-am uitat catre tanti, cu o privire umila, ca si cum ea nu si-ar fi dat seama de injuraturile adresate anterior, si i-am spus timid: "Sper ca nu v-am speriat, sau indraznesc sa zic, intimidat cu claxonul..!" Ea a dat din cap in semn ca nu, ca e totul ok.Stiam ca nu e ok pt ea, ca i-a cam luat permisu` vreo luna asa. Eu nu m-am ales cu nicio amenda, nicio penalizare, ceea ce mi s-a parut cel putin ciudat, avand in vedere ca n-aveam permisu si buletinu cu mine, si ca eram provinciala siiiiii permisul meu fusese eliberat de politia municipiului Ploiesti (dupa cum l-am instiintat pe garcica).(Ce dracu` ma, eram noi beti dar am condus regulamentar, sa am pardon) Si acum ca am spus toate astea ma simt asa rebela, si tru, si rebela si tru si rebela si tru. Mai ales ca dupa aia era sa iau in freza mai multe masini, si ridicam mainile de pe volan in curba.
Ei bine, da, am fost in postura acelor soferi exentrici, teribilisti si idioti.
Nu m-am gandit atunci ca as putea pune in pericol viata unor oameni nevinovati, si viata celor ce se aflau in masina. De atunci nu m-am mai urcat la volan. Mi-e frica. Nu am incredere in abilitatile mele de sofer nici treaza. Ma panichez usor, ma pierd cu firea si nu sunt in stare sa controlez masina. Poate o sa mai iau vreodata ore la un instructor, dar nu prea curand.
Nu cred ca as mai avea curajul prostesc sa ma urc nici macar obosita, d-apoi torpilata la volan. Se pare ca nu`s eu in masura sa dau sfaturi despre cum trebuie sa conduceti, dar inainte de a va manifesta accesele de rebeliune furibunda la volan, ganditi-va ca ceilalti participanti la trafic n-au nicio vina, si ca teribilismul nu cumpara vieti.
Cam atat.
Leapsa merge mai departe la Zanardi si rage
8 oct. 2009
The King and the Clown (2005)
Trebuie sa recunosc ca desi la inceput am avut indoieli, industria cinematografica asiatica a reusit sa ma cucereasca. Reticenta mea initiala consta in faptul ca asiaticii in general au un sistem de valori putin diferit fata de al nostru si un umor parca regional, dar cateodata acest lucru este exact motivul pentru care ai alege sa vezi un film asiatic. Dand peste "The King and The Clown" si simtind o pofta launtrica de kung fu am zis ca nu ar strica sa il vad, mai ales ca nota de pe iMDB deseori imi starneste curiozitati.In "The King and The Clown" (Wang-ui namja) este prezentata la inceput o adunatura destul de pestrita de street perfomers din Koreea secolului XVI, care isi castigau existenta facand tot felul de spectacole, acrobatii, teatru de comedie si alte exhibitii specifice meleagurilor. Pe parcurs ne dam seama ca desi simpatic in sine, si plin de oameni binevoitori si joviali grupul isi complementeaza venitul si prin mici gainarii si prin prostitutie. Inca de la inceput se remarca doua personaje pitoresti, Jangsaeng si travestitul Gonggil. Intre ei este legata o puternica camaraderie, care il face pe Jangsaeng, satul de marsaviile comise, sa isi ia prietenul si sa plece in lumea larga in cautarea unei noi trupe. Cei doi au o idee noua, pe cat de revolutionara pe atat de periculoasa. Ei se apuca sa joace teatru satiric pe seama regelui aflat atunci in functie, inspiratia lor avandu-si originile in barfele care circulau in acea vreme mai rapid decat un gras la bufetul suedez. Dupa o vreme in care treburile incepusera sa mearga bine si banii sa curga garla, ajunsi si foarte high profile, celor doi li se aranjeaza sa isi joace faimoasele roluri chiar in fata regelui care era, cum am mentionat anterior, insusi subiectul lor de batjocura. Aceasta reprezentatie a starnit multa verva in randul audientei, lumea ajungand sa aibe convinegerea ca acela va fi ultimul lor act. Desi se asteptau ca scafarliile lor sa fie noi ornamente pentru portile cetatii, ei, cu un avant revolutionar, duc la bun sfarsit spectacolul, iar cliseisticul rege excentric si plictisit se arata extrem de amuzat si intrigat de curajul lor nebunesc, ajungand pana la a-i numi clovnii sai personali, si aranjeaza ca ei sa primeasca cazare la palat si sa isi etaleze abilitatile ori de cate ori este necesar. Acest salt pe scara sociala si faptul ca regele se indragosteste de Gonggil le va aduce in schimb doar neplaceri, invidii, comploturi si tentative de asasinat. Intr-un sfarsit Jangsaeng ajunge in temnita, cu ochii scosi iar Gonggil, lipsit de prietenul sau si de orice libertate incearca sa se sinucida. Finalul este extraordinar de incarcat emotional si desi filmul este unul cu un buget destul de limitat si cu o oaresce tenta gay,(mentionez ca sunt pe alocuri homofob) nu pot sa nu il recomand.
6 oct. 2009
Nu consumati droguri la volan!
Filmuletul de mai jos va arata de ce nu e frumos sa consumati droguri cand porniti la drum.
sa nu se inteleaga ca in alte situatii consumarea lor ar reprezenta in vreun fel un act necugetat.
viva la legalisation!
sa nu se inteleaga ca in alte situatii consumarea lor ar reprezenta in vreun fel un act necugetat.
viva la legalisation!
1 oct. 2009
Ce sa facem cu tiganii?
Stiu ca poate nu merita frustrarea si supararea mea, dar nu pot sa nu refulez si eu undeva, ca tot omu`.
Prima zi de scoalaaa. Frumos, multa inghesuiala, usi inchise, orgasme gastrice la vederea platourilor de mancare destinate profesorilor (o pleiada de sinestezii, nu alta), durerea in pelvis a secretarelor, cu alte cuvinte nimic nou. Dupa ce am reusit intr-un apoteotic final sa-mi scriu amaratul ala de orar, am decis ca nu mai am ce cauta in locul ala sufocat de boboci dornici sa cunoasca si ei ce inseamna studentia, altfel decat stiau din comediile americane. Asa ca, impreuna cu inca 2 colege, m-am indreptat respirand dezamagire prin toti porii (orar supra-aglomerat, sali aiurea puse, profi necunoscuti etc-uri) spre statia de autobus. Nu stiu daca ati vazut vreodata pe youtube filmuletul ala cu metrourile japoneze, cand ii impingeau jandarmii sa intre, dar cam asa ceva era in statie. muuuulti studenti. m-am strecurat cu o colega pe usa din spate. mare maaare greseala. La statia urmatoare au dat buluc pe usa din spate o grupare de 5 tigani, la peptu gol, galagiosi nevoie mare, pusi pe furt si panarama.
Nu doar ca odorul pe care il imprastiau in jurul lor era vecin cu al unui cadavru in putrefactie, dar mai mult decat atat erau foarte foarte agresivi.Incercau sa te impinga poate poate ti-or putea sterpeli telefonul sau portofelul, te trageau de maneca, o minunatie, nu alta. Abia asteptam sa cobor, numaram secundele, minutele, firele de par ale colegei, orice, numai sa nu-i aud. Si inca o data imi pare rau ca nu m-am nascut un malac de 2 pe 2 cu centura neagra, agatata de gat, inca din fasa. Si ce poti sa le faci? Nimic. Daca le spui ceva, le dai motive sa se ia si mai rau de tine, daca`i reclami sau suni la politie, nu se baga nimeni, ca, de altfel, le dardaie si lor cururile alea de fatalai complexati. Efectiv nu poti decat sa taci si sa inghiti. Din pacate la asta s-a ajuns. Sa iti fie frica sa circuli cu autobusul ziua in amiaza mare. Si sa se mai spuna ca de ce oare avem sa ajungem niste amarati paranoici si suferinzi de mania persecutiei.
Sa clarific lucrurile. Eu nu am nimic cu oamenii de etnie rroma. Am depasit faza pubertariana cu "yaay, sunt rasista si ce cool ma simt!" Doar ca, pe mine cand vad asemenea oameni, ma incearca un minunat sentiment de amaraciune, profund amplificat de neputinta mea si indiferenta celor din jur.
Sfat: (daca nu aveti!) strangeti dracului bani si luati-va o masina. sau un avion. sau o bicicleta, daca sunteti eco. Sau un permis port arma.
Sau si mai simplu: nu va uitati ipod-ul acasa! niciodata!
dati volumul la maxim.
Prima zi de scoalaaa. Frumos, multa inghesuiala, usi inchise, orgasme gastrice la vederea platourilor de mancare destinate profesorilor (o pleiada de sinestezii, nu alta), durerea in pelvis a secretarelor, cu alte cuvinte nimic nou. Dupa ce am reusit intr-un apoteotic final sa-mi scriu amaratul ala de orar, am decis ca nu mai am ce cauta in locul ala sufocat de boboci dornici sa cunoasca si ei ce inseamna studentia, altfel decat stiau din comediile americane. Asa ca, impreuna cu inca 2 colege, m-am indreptat respirand dezamagire prin toti porii (orar supra-aglomerat, sali aiurea puse, profi necunoscuti etc-uri) spre statia de autobus. Nu stiu daca ati vazut vreodata pe youtube filmuletul ala cu metrourile japoneze, cand ii impingeau jandarmii sa intre, dar cam asa ceva era in statie. muuuulti studenti. m-am strecurat cu o colega pe usa din spate. mare maaare greseala. La statia urmatoare au dat buluc pe usa din spate o grupare de 5 tigani, la peptu gol, galagiosi nevoie mare, pusi pe furt si panarama.
Nu doar ca odorul pe care il imprastiau in jurul lor era vecin cu al unui cadavru in putrefactie, dar mai mult decat atat erau foarte foarte agresivi.Incercau sa te impinga poate poate ti-or putea sterpeli telefonul sau portofelul, te trageau de maneca, o minunatie, nu alta. Abia asteptam sa cobor, numaram secundele, minutele, firele de par ale colegei, orice, numai sa nu-i aud. Si inca o data imi pare rau ca nu m-am nascut un malac de 2 pe 2 cu centura neagra, agatata de gat, inca din fasa. Si ce poti sa le faci? Nimic. Daca le spui ceva, le dai motive sa se ia si mai rau de tine, daca`i reclami sau suni la politie, nu se baga nimeni, ca, de altfel, le dardaie si lor cururile alea de fatalai complexati. Efectiv nu poti decat sa taci si sa inghiti. Din pacate la asta s-a ajuns. Sa iti fie frica sa circuli cu autobusul ziua in amiaza mare. Si sa se mai spuna ca de ce oare avem sa ajungem niste amarati paranoici si suferinzi de mania persecutiei.
Sa clarific lucrurile. Eu nu am nimic cu oamenii de etnie rroma. Am depasit faza pubertariana cu "yaay, sunt rasista si ce cool ma simt!" Doar ca, pe mine cand vad asemenea oameni, ma incearca un minunat sentiment de amaraciune, profund amplificat de neputinta mea si indiferenta celor din jur.
Sfat: (daca nu aveti!) strangeti dracului bani si luati-va o masina. sau un avion. sau o bicicleta, daca sunteti eco. Sau un permis port arma.
Sau si mai simplu: nu va uitati ipod-ul acasa! niciodata!
dati volumul la maxim.
30 sept. 2009
The Brothers Bloom (2009)
Povestea filmului se desfasoara in jurul fratilor Bloom, niste escroci "de meserie", foarte simpatici si minutiosi decupati parca din romanele lui Mark Twain. Impreuna cu sidekick-ul lor taciturn Bang Bang vor sa dea lovitura cea mare inainte de a se retrage pentru totdeauna din activitatea lor, care de-a lungul vremii i-a pus in incurcaturi nu tocmai placute. De data asta tinta lor este o femeie excentrica, mostenitoarea unei vaste averi, dar singuratica, izolata in conacul sau, si usor antisociala, chestie total atipica, as spune eu. Care alta femeie plina de bani fiind, n-ar avea in proximitate o haita de "prietene", amantul supradimensionat, rutina de shopping la Milano sau aparitiile in Cosmo? Dar deh, poate este doar misoginismul din mine care tresare la astfel de constructii neverosimile ale personajelor. In schimb ea este un personaj neindemanatic care colectioneaza hobby-uri si citeste foarte mult, dobandind astfel abilitati aleatorii care acopera cu dibacie gaurile din complot.
Adrien Brody este ales excelent pentru rolul lui Bloom, fratele mai mic. Personaj nevrozat, lipsit de initiativa si de curaj, romantic si melancoli, el nu se potriveste in peisajul ilicit, dar este tarat aici de catre fratele sau mai mare, Stephen (Mark Ruffalo) un personaj construit abil ca fiind unul coleric, puternic si extrem de inteligent, insa total lipsit de compasiune.
"The brothers Bloom" este o aventura europeana si totodata o poveste atemporala. Stilul este o imbinare destul de reusita, dar din pacate personajele antagonice si fara credibilitate ofera o nota de cliseism deranjant. Imagistica este superba in ciuda faptului ca este filmat si in Romania. Aici se poate observa cu adevarat maiestria CGI a celor de la Hollywood. Explozia castelului Peles ofera intr-adevar un plus de surpriza si amuzament, dar probabil cu precadere romanilor.
Povestea insa reuseste prin natura sa sa te faca sa te intrebi daca ceea ce se intampla este real, sau doar un teatru pus la cale de catre Stephen. Acesta lucreaza din culise pentru a pacali pe toata lumea, inclusiv pe fratele lui. Spectatorul privind povestea prin ochii lui Bloom este de asemenea derutat, facandu-se astfel loc pentru finalul neasteptat, dar puternic, imbibat cu o nota dramatica incarcata de patetism.
27 sept. 2009
Bursa Locurilor de Munca
sau... the greatest tzeapa!
Da, vineri 25 septembrie. Mare valva, mare. Bursa locurilor de munca prin mai multe orase. Great! Cum si eu, ca toti tinerii, si din pacate nu numai, sunt in cautare de asa ceva, am zis sa merg sa vad care e treaba. Nu ca as fi avut astepari prea inalte, sau ca imi inchipuiam ca voi gasi ceva pe bune, dar am zis ca nu strica niciodata macar sa incerci. Stiti voi, sentimentul ala ca ba, am facut in ceapa ma-sii cam tot ce era de facut, dar natura, universul, dumnezeul, conspira laolalta pentru ridicarea nefericirii si frustrarii mele pe cele mai inalte culmi. (nu zic ale disperarii, sa nu ma trageti de urechi, nu de alta, dar oricum mi-a mai trecut de Cioran, asa putin?). Si uite asa, am mers cu doi prieteni sa vedem care-i treaba. Ne-am printat frumos 10 cv-uri si 10 scrisorele de intentie. Stiam ca multe firme mari ca Vodafone, P&G, Orange, ING, BCR, Kiss fm (nu mai dau nume, ca reclama costa), vin acolo doar ca sa isi mai faca oleaca de publicitate, si nu ca chiaaaar ar avea vreun post liber.
Si am ajuns la Casa Sindicatelor (Ploiesti) unde era localizat marele eveniment. Am intrat. Si...poc. Realitatea crunta ne-a lovit peste ochi. (bitchslappin` mo`fo) Acolo erau doar 6 standuri amarate, dintre care 4 pentru sudori, bobinari, stivuitoristi si electricieni. A 5-a taraba era cu locuri de munca in afara. Si a 6-a era ING-ul pentru care trebuia sa te inscrii ca sa intocmesti asigurari de viata. Intr-un cuvant: o mizerie. Probabil criza economica a afectat din marele plin comapaniile, zic si eu, saracii de ei, n-au mai avut bani sa plateasca oamenii sa stea la stand si ce s-o mai plati sa stai p-acolo.
Concluzia: muuulte locuri pentru oamenii cu meserii. locuri putine spre deloc pentru absolventii de studii superioare (deci, sugeti caricelu, bah absolventilor. cine mama dracu` v-a pus sa va tociti coatele prin facultati, ca acu sa stati sa luati oraganu in muzicuta? hă hă hă. :| ) sa nu mai zic de locurile destinate studentilor, expresia "luati-o in mana, ba!" e un minunat eufemism.
Deci, astia care ati terminat facultatea, sau sunteti inca studenti, reprofilati-va pe ceva practic rapid, sau... alternativa cea mai buna: emigrati!.
In alte orase se pare ca situatia a fost si mai de căcat:
citat de pe un forum:
Asta imi aduce aminte de ce mi-a zis acum ceva vreme o prietena: "In Romania job-ul e un lux pe care nu multi si`l pot permite".
sad but true. (like emos, u know)
Da, vineri 25 septembrie. Mare valva, mare. Bursa locurilor de munca prin mai multe orase. Great! Cum si eu, ca toti tinerii, si din pacate nu numai, sunt in cautare de asa ceva, am zis sa merg sa vad care e treaba. Nu ca as fi avut astepari prea inalte, sau ca imi inchipuiam ca voi gasi ceva pe bune, dar am zis ca nu strica niciodata macar sa incerci. Stiti voi, sentimentul ala ca ba, am facut in ceapa ma-sii cam tot ce era de facut, dar natura, universul, dumnezeul, conspira laolalta pentru ridicarea nefericirii si frustrarii mele pe cele mai inalte culmi. (nu zic ale disperarii, sa nu ma trageti de urechi, nu de alta, dar oricum mi-a mai trecut de Cioran, asa putin?). Si uite asa, am mers cu doi prieteni sa vedem care-i treaba. Ne-am printat frumos 10 cv-uri si 10 scrisorele de intentie. Stiam ca multe firme mari ca Vodafone, P&G, Orange, ING, BCR, Kiss fm (nu mai dau nume, ca reclama costa), vin acolo doar ca sa isi mai faca oleaca de publicitate, si nu ca chiaaaar ar avea vreun post liber.
Si am ajuns la Casa Sindicatelor (Ploiesti) unde era localizat marele eveniment. Am intrat. Si...poc. Realitatea crunta ne-a lovit peste ochi. (bitchslappin` mo`fo) Acolo erau doar 6 standuri amarate, dintre care 4 pentru sudori, bobinari, stivuitoristi si electricieni. A 5-a taraba era cu locuri de munca in afara. Si a 6-a era ING-ul pentru care trebuia sa te inscrii ca sa intocmesti asigurari de viata. Intr-un cuvant: o mizerie. Probabil criza economica a afectat din marele plin comapaniile, zic si eu, saracii de ei, n-au mai avut bani sa plateasca oamenii sa stea la stand si ce s-o mai plati sa stai p-acolo.
Concluzia: muuulte locuri pentru oamenii cu meserii. locuri putine spre deloc pentru absolventii de studii superioare (deci, sugeti caricelu, bah absolventilor. cine mama dracu` v-a pus sa va tociti coatele prin facultati, ca acu sa stati sa luati oraganu in muzicuta? hă hă hă. :| ) sa nu mai zic de locurile destinate studentilor, expresia "luati-o in mana, ba!" e un minunat eufemism.
Deci, astia care ati terminat facultatea, sau sunteti inca studenti, reprofilati-va pe ceva practic rapid, sau... alternativa cea mai buna: emigrati!.
In alte orase se pare ca situatia a fost si mai de căcat:
citat de pe un forum:
Sunt foarte dezamgita. Am fost la "targul de joburi" si am ramas socata! Ma asteptam sa fie in holul universitatii, niste standuri, cu reprezentanti de la diferite firme, dar, nu era decat o lista amarata, cu cateva locuri de munca, fara un nr. de telefon, fara nici un contact. Absolut nimic. Si cata reclama s-a facut, si se mai spunea ca targul incepe la ora 09/00. Ce sa inceapa la 09.00? Atunci se afiseaza lista. Tara noastra, Romania! Am scos si 20 de CV-uri degeaba
Asta imi aduce aminte de ce mi-a zis acum ceva vreme o prietena: "In Romania job-ul e un lux pe care nu multi si`l pot permite".
sad but true. (like emos, u know)
25 sept. 2009
Inglorious Basterds (2009)
Daca ma apuc eu sa -i fac o semi-recenzie filmului, cu siguranta voi strica placerea multora in a-l viziona.
Insa, mentionez ca am asa o slabiciune pentru filmele lui Tarantino, dar ca - dupa spusele unora - filmul cu pricina se presupunea a nu fi conceput dupa trademarkurile individului - unii spuneau ceva de ironie, altii se eschivau - am decis sa ma edific.
Ce mai pot spune e ca - oricat mi-ar place mie Tarantino - fura meserie cum se fura curent, adica ce-i fain e ca fura de la cei mai buni(regizori) si face treaba buna.
A lipsit scena cu femeia gravida atacata de oameni cu pusti(scena obsesiva in filmele lui), dar avem aceleasi reactii care ne plac si evident gloante si sange intr-un ritm demential - o declaratie de dragoste si poc...o mangaiere pe picior si ...evident - poc!
Pus ca femeile fac mai bine un razboi decat barbatii in filmul asta.
Sfatul meu, daca va place Tarantino, daca ati baut vreo trei sticle de pinot noir si merlot - demisec si aveti chef de ceva interesant, dar nu excesiv de solicitant psihologic - uitati-va la filmul asta, o sa va lase cu zambetul pe buze la multe faze, si chiar si la sfarsit.
Trailer!
Cateva replici pe care le-am gustat la maxim:
Lt. Aldo Raine:
"You probably heard we ain't in the prisoner-takin' business; we in the killin' Nazi business. And cousin, Business is a-boomin'. "
"Nah, I don't think so. More like chewed out. I've been chewed out before."
"Well, you don't got to be Stonewall Jackson to know you don't want to fight in a basement."
"You know somethin', Utivich? I think this might just be my masterpiece."
Adolf Hitler:
"Nein, nein, nein, nein, nein, nein! How much more of these Jew swine must I endure? They butcher my men like they were fish bait! I have heard the rumors myself! Soldiers of the Third Reich, who have brought the world to its knees, now pecking and clucking like chickens. Do you know the latest rumor they've conjured up in their fear-induced delirium? The one that beats my boys with a bat. The one they call "the Bear Jew" is a golem!"
Col.Hans Landa:
"I love rumors! Facts can be so misleading, where rumors, true or false, are often revealing."
23 sept. 2009
Twilight (2008)
Cati prieteni aveti care nu s-au uitat la film? Cati dintre ei nu v-au batut la cap sa-l vizionati ca e super mega beton? Sau cate persoane "hatere" ale filmului nu ati cunoscut? Ei bine, da. "Twilight" e intr-adevar un film controversat. Voi de care parte a baricadei va aflati?
De fiecare data cand ma sparg si nu vagabondez prin oras, imi pun Twilight.
Merge uns cand ti se pare ca realitatea nu e realitate, si ca auzi/vezi tot felul de chestii. La un moment dat incepe sa ti se para ca actorii joaca un scenariu nescris care se afla in mintea ta, ca si cand mintea ta le spune replica si ei o repeta constiincios, si te gandesti "ia te uita, astia fac si spun tot ce gandesc eu sa faca si sa spuna, nu cumva sunt Dumnezeu?"
Prima data am avut nenorocul sa il vad cand eram treaza si m-a cam dezgustat, fiind prea dulceag pentru gusturile mele...probabil daca as fi avut iar 13 ani si as fi din nou plodul goth/doom cu inclinatii sadice - mi-ar fi placut mai mult, acum insa nu prea au fost sanse. Asa ca am decis sa scap de senzatia neplacuta incercand o alta strategie de abordare, si sa il vad intr-o stare in care toate lucrurile si toti oamenii mi se par ok oricum.
Ma supara in continuare faptul ca o cara in spate, mi se par extrem de amuzante unele faze, cam simplu plotul, si cand nu mai este ce sa se intample apar si vampirii cei "rai", dar deh, asta e vina cartii.
Problema e ca la inceput se epuizeaza intr-atat subiectul asta cu indragostirea/atractia personajelor, incat dupa 2 treimi din film, acesta ramane fara material, si trebuie sa bage si ceva pericole ca sa mai salveze treaba.
Acum legat de controversa de mai sus, mie nu mi se pare trasa de par faza cu povestea de dragoste dintre vampir si muritoare, cine s-a interesat de subiectul asta stie ca majoritatea intrigilor din povestile cu vampiri(si ma refer la carti, filme, desene animate, anime, ce mai vreti voi) implica la un moment dat si acea idila interzisa de natura, soarta, societate, asadar bravo ei ca a gasit macar treaba catchy din povestile cu vampiri ca sa nu se plictiseasca lumea din start.
In al doilea rand vampirii sunt portretizati mereu cu capacitati de genul mindreading/mindcontroling - sau mai concret au puterea de a manipula mental(telepatic) victima, nici aici nu mi se pare ca greseste autoarea cu ceva, ba as putea spune ca pana acum deja s-a integrat intr-o rutina a povestilor de genul asta cu toate canoanele pe care le-a utilizat.
Soundtrack-ul a fost primul factor care m-a facut sa fiu curioasa in legatura cu filmul si sa il vad(ascultasem soundtrackul inainte si de a vedea filmul), alaturi de marturia unei persoane care mi-a promis ca vomit daca vad filmul.
18 sept. 2009
My Last FM
voiam doar sa va anunt ca mi-am tras last.fm.. Iete linku`
http://www.last.fm/user/anaxoxoxo
daca aveti si voi, dati un add.
si cam atat. O sa mai scriu si articole mai consistente asa... da` sa ma prinda chefu` al mai mare.
au revoir.
(\__/)
(='.'=)
http://www.last.fm/user/anaxoxoxo
daca aveti si voi, dati un add.
si cam atat. O sa mai scriu si articole mai consistente asa... da` sa ma prinda chefu` al mai mare.
au revoir.
(\__/)
(='.'=)
6 sept. 2009
Unde nu-i cap, vai de cultura.
Sa vorbim putin despre pseudo eruditii nostri dragi. Romanasii cu pretentii de atoatestiutori, posesori ai unei cantitati incomensurabile de autosuficienta nejustificata. Ii recunosti simplu. Niciodata nu se uita la “porcaria aia de tv din care nu invata nimic”. Insa daca vreodata prin cine-stie-ce minune deschid teveul, se uita doar la Discovery. Probabil au setate doar 2 canale : Discovery si Mezzo. Si majoritatea culturii lor generale de pe acolo e stransa. Nu asculta decat muzica clasica. Si nu orice fel de muzica clasica. Au avut rabdarea si timpul necesar sa isi gaseasca si favoritii in randul acestei categorii de muzica selecte, pentru oameni eruditi, asa ca ei. Si tin sa mentioneze asta ori de cate ori au ocazia. Ca nu oricine poate asculta, ca trebuie sa ai cel putin o data si jumatate IQ-ul lui Einstein, ca sa faci fata mental, zic, muzicii clasice. Daca le spui de vreo trupa symphonic metal sau gothic, siiigur iti vor gasi cel putin 5 compozitori de unde trupele respective s-au inspirat cu nesimtire. Si desigur tu, Gheorghe, n-ai de unde sa stii, daca tu asculti ce iti impune VH1 si gasca ta de pletosi fara speranta. Activitatile lor extra scolare, extra job si extra-orice-altceva-mai-vreti voi, se rezuma la mersul la teatru, la film, la filarmonica, precum si la diversee expozitii de arta si lansari de carte. Desigur intotdeauna vor avea ceva de comentat. Sigur filmul pe care l-au vazut, si pentru care au platit cu orange student, n-a fost pe masura asteptarilor. Desi s-au interesat cu 1 luna inainte de premiera, au citit critici si recenzii, si au mai vazut inca 3 filme ale regizorului, ultimul film pur si simplu nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor lor. Fie actorii nu au jucat convingator, fie filmul a scartait la regie si montaj, fie pur si simplu povestea filmului a fost prea banala si subiectul supra-exploatat. La final vor spune ca a fost o pierdere de timp. Exemplul de mai sus se aplica si pieselor de teatru. Pentru lansarile de carte e ceva diferit. Ei trebuie sa fie acolo sa se intalneasca cu altii ca ei. Unde in alta parte sa poti socializa cu oameni care poseda aceleasi apucaturi de filfizon, daca nu acolo? Unde sa iti etalezi pretentiile de condescendenta absoluta? Ei vor merge chiar daca autorul cartii e un “retardat fara perspectiva”, chiar daca cartile lui sunt fade si lipsite de substanta, si mai mult decat atat, a copiat cu nonsalanta porceasca idei din scrierile predecesorilor. Se revolta si incep sa scrie atricole intregi pe blogurile lor, ajungand la infailibila concluzie ca daca s-ar fi scremut putin, ei insisi ar fi putut scrie cu siguranta ceva mai bun, ceva care ar fi debordat autenticitate prin toti porii. Bineinteles ca in grupul lor de prieteni se vor influenta unii pe altii in materie de cultura. E superkult sa citeasca Kafka, Goethe, Rousseau, Tolstoi. Chiar daca probabil nu inteleg decat cuvintele de legatura si dupa ce termina cartea nu isi mai amintesc decat coperta si numele autorului pe care, ca sa-l poata scrie pe vreun blog, vor avea nevoie de google sa se asigure ca nu l-au gresit. Dar nu e om citit acela despre care nu stie toata lumea ca el citeste! De aceea intotdeauna au cate o carte cu ei in rucsac/geanta/mapa. Daca merg cu metro-ul sau cu oricare alt mijloc de transport in comun, vor citi acolo, chiar daca, la dracu, nu merg decat 2 statii, si nu apuca sa termine nici macar o pagina. Iar daca asteapta pe cineva in parc, la fel isi vor deschide cartea. Si daca chiar n-au chef sa tina cartea aia grea de juma de kg in mana, o las asa, la voia intamplarii, pe banca, in timp ce ei isi vor deschide tacticos device-ul cu muzica, setand volumul la maxim si vor asculta, plini de emfaza Mozart, Bach, Strauss, Vivaldi si altii, dupa preferinte. Despre ei sunt multe de spus si cel mai probabil i-ati intalnit si voi. Poate voi reveni cu o continuare, pentru ca sunt din ce in ce mai multi si, pe mine una, ma amuza teribil.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)