Trick or treat?

Pro sau contra Halloween-ului?
(:
Trick or treat?

Nu,eu nu sarbatoresc Halloween-ul doar ca imi place mult tema asta si mi-am imbracat si eu blogu` in haina de sarbatoare dovleceasca si vrajitoareasca. spooky. hah.

O sa revin luni cu o tema ceva mai normala. + cu tot cu blogroll-ul de dinainte de Halloween.

Deci, voi sarbatoriti? Daca da, cum?
Daca nu, evident de ce?
Io cred ca`s prea "batrana" pentru treburi d-astea. O singura data pe la inceputul liceului am mers la o petrecere de Halloween. Nu va zic in ce m-am costumat. secret, discret...hah.


Here are some countries which celebrate Halloween:

If some continental European countries adopted Halloween, this has not been without difficulty. Indeed, we consider this celebration being too "American Marketing" style. European people give more value to their culture and traditions than to commercial events.
Belgian people celebrate Halloween since more than ten years but Gouy-Lez-Pieton refuses to adopt it, preferring to celebrate their own Samhain-style holiday. Even if Belgian people organize a Day Before Christmas dinner, they still offer gifts to children on December 6th and not on December 25th. So, I doubt that my country will replace All Saints Day by Halloween.
On the other hand, Belgian people do not open their doors to unknown persons - including children - and we are not welcomed to ask for candies. By the way, many children are fighting in the streets to steal candy from others.
French people think that this holiday is too commercial and while this country finally adopted Halloween in the late 1990s, it is now less appreciated. There are very few children ringing at the doors and asking for sweets.
English people celebrate the Guy Fawkes Day on November 5th and adopted many customs from Samhain. These festivities are marked by torchlight parades where children use masks made from beets and pumpkins.
Scottish people practice their ancient pagan rites. Children wear costumes and cut scary faces into large rutabagas and place a candle inside them. They receive candy when they provide a nice entertainment to their neighbours.
Trick or treating originated in Ireland, so as usual, Irish children in disguise will enjoy the Halloween festivities, they will carry lanterns cut into large rutabagas. Children will be received by their neighbours with sweets and Irish houses will be decorated with Halloween lights.
Spanish people enjoy each kind of holidays and parties. Their kids will then enjoy receiving candies from their neighbours and adults will have the opportunity to have a Halloween party in each and every club. Spanish people also organize many Halloween parades.
Portugal does not celebrate Halloween; Portuguese people celebrate the Day of the Dead by organizing feasts at the cemetery.
Some regions of Italy organize Halloween Events and it seems that the Italian children enjoy this holiday.
Other European cities and clubs organize commercial events for Halloween (mainly for tourists), newspapers publish articles dedicated to Halloween, but I am unsure that people really practice Halloween. There are very few information about Halloween festivities in Europe; especially Central and eastern Europe. They stick to their own All Saints Day and Day Of The Dead.
Australia and New Zealand begin to enjoy Halloween.
USA, Canada, and Quebec: Halloween is very much appreciated and I think that only some worldwide disaster should prevent these people to celebrate Halloween.
Since some years, there is a growing interest on the part of the Chinese population for western events: Chinese people enjoy Halloween parties.

Calum Inc sau Marea Teapa!!

Daca sunteti contactati de o firma cu numele
"Calum Inc"
www.calum-inc.com
de catre un anume Eadric Caden
oferindu-va un job part time incantator  lucrand de acasa, avand urmatoarele atributii:

Duties:

*: Ability to Read effectively in English

*: Make Data entry sheets using MS word

*: Manage Data List of our clients

*: Manage our customer’s data and forward back to us by email

*: Work 2 hours a day, 5days a week

*. Send report daily to Calum’s Administration Department by Email

*. Must be in touch with Calum Electronics Inc

NU VA INCREDETI,  E O FRAUDA, O TEAPA, O INSELATORIE!!!!

La inceput o sa va ceara cateva documente scanate si o poza. dupa care va vor spune ca ati fost acceptati si va vor trimite actele doveditoare urmand ca ulterior sa va fie trimise prin curierat.

Dupa care in final va vor cere 70 euro pe care sa-i trimiteti prin western uninon la o adresa din Emiratele Arabe Unite in schimbul unui dispozitiv(desktop) pe care veti lucra de acasa.
nu trimiteti banii!!!!!!!

e o mare teapa!

m-au contactat multe alte persoane care sunt in situatia asta!!!!!

cititi urmatoarele articole:

http://www.fraudwatchers.org/forums/showthread.php?p=97838

http://www.bustathief.com/scammed-by-haul-electrical-inc/

NU TRIMITETI NICIUN BAN!

E O MARE TEAPA!!!

Daca ati fost contactati nu va incredeti.

Site-ul www.calum-inc.com a fost creat pe data de 12 octombrie 2009 conform: http://whois.domaintools.com/calum-inc.com
asa zisele lor produse electronice de pe site NU EXISTA!

nu va lasati pacaliti.daca stiti persoane care de asemenea au fost "ademenite" de un job atat de promitator care pentru 2 ore lucrate de acasa pe zi iti oferea 210 euro/sapt, anuntati-le sa NU TRIMITA NICIUN BAN!

dati mai departe link-ul, spuneti-le si altora!
trebuie sa impiedicam aceast sarlatan din a ne pacali!!!!


nu stati deoparte, implicati-va!
depinde doar de voi!!!

Aventuri in autobuz

 "Un fleac, m-au ciuruit!"

Nu stiu altii cum sunt, dar pentru mine cand vine vorba de calatoria cu mijloacele de transport in comun, pot spune ca am parte atat de adrenalina cat si de adevarate aventuri. In fiecare dimineata autobuzul 30 (ploiestienii stiu) e plin ochi. Asta nu ar fi nimic daca ai putea sa te strecori si tu ca un om normal, sa iti gasesti un coltisor unde sa te sprijini de bara pana cand ajungi la destinatie. Dar nu, cand vine vorba de Romania, cele mai mici cerinte de comfort si liniste sunt cele mai greu de satisfacut. Nu numai ca in fiecare dimineata se gasesc 5-10 batrani anxiosi care te imping, te inghesuie, te dau din stanga in dreapta, ca sa isi faca loc pe scaun gol. Iar daca soarta face ca scaunul sa fie ocupat de vreun elev/student, nu e nicio problema, pentru ca exista 2 faze la care acestia apeleaza. 1)Faza intai: incearca sa te lucreze la coarda sensibila, exprimandu-si off-ul si durerile de spate, reclamand efectele drastice ale senectutii. Daca tu, in nesimitirea ta, nu te ridici sa acorzi politicos locul, vor apela la faza 2) care consta in admonestarea ta ca fiinta fara suflet, educatie s bun simt. Ajung pana la a-ti condamna proasta crestere si incapacitatea de a empatiza cu doleantele lor de batrani neajutorati. Ei bine, atat de "neajutorati" incat daca e sa alerge sa prinda autobuzul te fac la viteza de departe. Insa cand urca si au ghinionul sa nu prinda loc, brusc ii apuca toate bolile posibile.

Chiar si atunci cand  tu nu stai jos, si incerci sa te sprijini de bare, sufocat de multime, se gaseste cineva sa comenteze ca il calci pe picioare, ca l-ai inghiontit intentionat, ca sa ai grija cu ghiozdanul/geanta ca il inghesui. "Apoi sa ma pupati in dos, Ofuscaciunea Voastra, dar unde mama dracului  sa ma dau? Ti-ai cumparat cumva spatiu in autobuz si ti-l invadez cu insolenta? Nu vezi ca toti stam ca sardinele aici? Ce vrei sa facem sa nu te inghesuim? Sa leviam deasupra autobuzului? Ei bine, nu se poate!" Asta nu ar fi nimic daca nu ar fi in peisaj si acei simpatici care asculta manele la maxim pe telefon, si zbiara, strigandu-se, in conditiile in care se afla unul la un capat si altul la celalalt  al autobuzului. Sa nu uit momentul acela cand se aude Inna  si 10 pitipoance scot la instantaneu telefonul din buzunar/poseta. "Ah, fata, credeam ca e al meu!".

Acum o sa va intrebati de ce nu merg cu masina personala la scoala, daca tot ma plang. (da, posed carnet de conducere din 2007). Cu masina intr-adevar ar fi o solutie daca as gasi si loc de parcare la facultate. Dar nu, si aceasta dorinta e greu de satisfacut, asa  ca suntem nevoiti sa ne conformam si sa ne pregatim sufleteste, in fiecare dimineata, pentru inca o aventura in autobuz.

Povestea merge mai departe

Pentru ca stiu ca multi sunt curiosi sa afle cum s-a terminat povestea, am sa va impartasesc ce s-a mai intamplat si astazi.
Multi dintre "vitejii" de ieri au fost strapunsi de puternice atacuri nejustificate de paranoia.
"ca daca ne spune decanului? daca ne face reclamatie? ca nu e corect sa stam pe primul rand, ca acolo sta ea".
Dragi colegi, primul rand e liber pentru toata lumea. Ati ajuns sa va fie teama de cineva care nu reprezinta nicio autoritate in facultate? Ah, da. Poate ar lua o medalie pentru Pupincursita anului, dar doar atat. Ce va poate face? Credeti ca decanului ii pasa de chestiile astea? Va zic eu ca nu-i pasa, asa ca nu e nevoie sa plecati capul.
Probabil ca  plecati capul dintr-un puternic sentiment de inferioritate pe care il aveti fata de ea.
Si Andrei, ca stiu ca citesti, nu, n-o sa scot filmuletele cu ea. De ce? Pentru ca pot.
Stim cu totii ca esti amorezat de don`soara, da` crede-ne: nu ne pasa!

Si acum, stau si va intreb, da, pe toti cei care cititi pe aici, de ce oamenilor le e frica de cineva care nu ar putea sa le faca nimic? De ce afiseaza umilinta cand nu ar trebui? De unde provine aceasta teama nejustificata de o persoana care tot ce face sa isi trateze colegii cu o vadita condescendenta, sa pupe profesorii in dos si sa isi bage unghiutele in gat cand si alti colegi pot lua note la fel de bune ca ea? Cum poate o asemenea persoana sa inspire frica?
Mie singurul lucru pe care mi`l provoaca e o amara grimasa.

Azi i-am copt-o! :D + video

Asa cum v-am promis, am filmat toata secena. Din pacate va trebui sa va suciti gatul sa vedeti. Mai bine de atat nu am putut filma, nici sa fii foarte evident nu-i tocmai ok.
La cursul asta am ajuns mai devreme ca niciodata. Cu 20 de minute inainte. Am asteptat sa iasa cei care avusesera curs acolo si am intrat impreuna cu alti colegi. Am ocupat primul rand. Apoi au inceput sa mai vina si altii pe care i-am rugat sa se aseze in urmatoarele doua randuri. Si ca niciodata primele 3 randuri din amfiteatru erau pline ochi. (pana si profesoara de Literatura Comparata a ramas socata cand ne-a vazut atat de interesati de cursul ei, stransi toti in primele randuri).
Cu cateva minute inainte de inceperea cursului a aparut si Catalina impreuna cu o alta colega. A stat 30 de secunde sa se dezmeticeasca. Nu numai ca locul ei era ocupat ci intreg randul intai. Si al doilea, si al treilea. S-a facut stravezie la fata si s-a asezat pe randul 4. (ce tragedie!) A inceput sa vorbeasca la telefon cu o figura mai mult decat crispata si iritata. (dupa cum veti vedea in cel de-al doilea filmulet). Pe parcursul cursului a incercat o penibila "razbunare" raspunzand intrebarilor profesoarei mai mult decat tare si intepat, din randu 4, sfidand alti colegi doritori si ei de raspunsuri. Probabil si-a zis: "Uitati, vedeti-ma, observati-ma, chiar si de aici stiu si pot sa ma impun!"

Cand a intrat in amfiteatru:



Vorbind la telefon suparata foc:

Maine i-o coacem!

Nu stiu cum e la voi, dar pe mine ma surprinde ca in facultate pot exista specimene care tot timpul simt nevoia sa isi fluture mana pe sus la cursuri, care stau doar in primu rand si care simt nevoia aia launtrica de a pupa profesorii in fund pentru faima si recunoastere.
Eu nu inteleg si nu am inteles niciodata tipu asta de elevi/studenti. Genu` ala care se oftica pentru un 10- si activitatea lor extra se raporteaza la statul in biblioteci si la toceala.Ma rog,  nu stau eu acum sa critic sau sa blamez modul de relaxare al fiecaruia, nu asta e relevant. Pe mine ma enerveaza una bucata colega care sta doar in primu rand si se da rotunda. Saptamana trecuta i-a luat o alta colega locul in primu` rand si s-a uitat atat de urat, pentru ca ea si doar ea sta in PRIMUL RAND. Ei bine maine i-o coacem! Am vorbit cu mai multi colegi ca maine sa ocupam primele 2 randuri din amfiteatru, sa vedem cum o sa se planga ca nu sta ea acolo, mereu prezenta, mereu activa, mereu gata sa pupe suav un fund de prof. ah, ce distractie. Mai ca-mi vine s-o filmez pe furis. Daca reusesc, va arat si voua filmuletu`.  (ma gandesc sa-i coc si o faza mai funny, o trimit la joe si poate-mi ridica astia statuie, yay)
Voi ati avut experiente neplacute cu tocilarii refulati?

Poezia lu` Basescu (comentariu)

Pe mine una m-a surprins. M-au poditit lacrimile cand l-am vazut pe presedintele tarii recitand patetic o poezie menita sa stoarca si cea mai mica farama de sensibilitate din inimile romanilor.

E de apreciat. Eu propun studierea acestei frumoase elegii cel putin in ciclul liceal.



In stagiu pe bricul Mircea

de Traian Basescu

Deasupra-ti cerul se inalta
Si de pe el privesc in jos
Sute de stele
Ce-l admira pe bravul om prietnos

Dar cine esti tu, om puternic
Cu chipul ars de soare si furtuna
Ce indraznesti sa iti pui cununa
Din spuma valului fierbinte
Si din a marii neputinta

Oh, nu! Nu esti nici zeu,
Nici vrajitor.
Esti marinar, un tanar marinar
Atata tot
Iar bratul tau ce marea o subjuga
Stie sa mangaie noptile cu luna
la prova
Intr-un colt de pe teuga
Si chitara`i fermecata struna

Iti plangi in departari singuratatea
Sau te gandesti la cei ce acasa te asteapta
Iti vezi maicuta ce suspina pe ascuns
Iar dupa luni de mers pe intinderea albastra
Intors din nou la tarmul tau iubit
Alergat, grabit spre casa
Sa vezi iar chipul mamei fericit


Casa era pustie si cernita
Si ai plecat in cer
Spre cimitir
Ca sa asterni in tarna
Inca proaspat ravasita
Un trandafir, trei lacrimi si un sarut
La capul mamei ce murise trista
Cu gandul la copilul ce-a crescut

Am incercat un comentariu serios . foarte serios. o sa`l prezint la scoala cand o fi sa fie.

In prima secventa a poeziei avem de-a face cu alternanta planurilor terestru si cosmic.
Folosirea personificarii "stelele privesc" marcheaza coexistenta armonioasa a celor doua planuri.
Omul privit de stele nu este un individ comun, banal. Figurile de stil folosite construiesc
un portret viu al acestuia. Aflam deci ca este un om puternic, curajos si totusi ars de soare.
Neputinta marii si fierbinteala valului sunt construite in antiteza cu spiritul neinfricat al omului.
In cea de-a doua secventa a poeziei aflam identitatea sa tainuita. Poetul ne spulbera sperantele prematur formate.
Omul nu poseda nicio insusire supranaturala, nefiind nici zeu, nici vrajitor ci un simplu tanar marinar care are in posesie o chitara "fermecata struna" despre care mai tarziu nu aflam alte lucruri.
Secventa a treia a poeziei debuteaza cu starea de singuratate si melancolie profunda a omului marii.
Gandurile lui sunt indreptate catre locurile natale, locuri unde probabil a cunoscut fericirea nemarginita, fericire pe care nici macar imensitatea marii si intreaga sa neputinta nu au fost capabile s-o egaleze.
Ultima parte a poeziei este o sublima elegie dedicata mamei. Gasim aici marinarul care mai devreme subjuga marea, varsand lacrimi fierbinti asemenea valului fierbinte de-l gasim`n strofa a doua. Omul aflat in plinul apogeu al suferintei presara lacrimi si trandafiri pe mormantul mamei sale care mai devreme suspina pe ascuns de dor. (era pe invisible)
Tzarana proaspat ravasita reprezinta simbolul unei morti premature a unui om sfasiat de suferinta pierderii fiului sau urmele unei recente vandalizari a lacasului sfant.

Si toamna inca este...

Pentru ca te iubesc atunci cand mergi si te impiedici. pentru ca te iubesc atunci cand te murdaresti de inghetata la gura si te strambi ca un copil.
pentru ca esti atat de tu cand strici orice, si pentru ca orice-ul stricat de tine devine ceva frumos si unic.
si pentru ca te iubesc ma face sa cred ca sunt speciala. si tu, tu crezi ca e la intamplare. dar nu e, nimic nu e. si nici eu, nici tu, nici ei. dar tu nu stii. tu nu stii ca dincolo de intamplare e un destin colorat in culorii vii.
si toamna stie ca tu esti a mea. si doar a mea.

 

Iti mai amintesti cand stateam culcate pe iarba aspra de toamna, iar frunzele fosneau a cantec? Ne imaginam atat de multe lucruri. Priveam in aceeasi directie si vedeam aceleasi lucruri. Iar norii capatau forme umane. Si vedeam ce am fost si tot ce n-am putut deveni. Ne strangeam mainile si ne cautam respiratia rece si greoaie. In departare inca se auzea zgomotol rolelor pe asfalt. Si soarele incerca sa se strecoare printre crengile copacilor, sa ne vada si el. Era probabil curios sa stie daca mai simtim. Am fi vrut sa-i spunem, dar erau multe ganduri care ne opreau din a o face. Ma ghemuiam langa scoarta cate unui copac imbatranit de vreme, si scriam cuvinte pe o foaie rupta din agenda aceea veche. Versuri fara sens care pentru tine capatau semnificatie sacra. Iar tu imi faceai portretul in creion. Dar nu stiai ca plang. Si in desenele tale totul era vesel, iar pentru mine totul era mort.
As fi vrut sa poti sa simti. Sa iti spun ce ai fi vrut sa auzi. Dar niciodata nu am stiut cum sa fiu eu. Insa in fata ta intotdeaua m-am infatisat goala. 

Si toamna inca este.

District 9 (2009)

Conceptul asta de mixtura dintre oameni si extraterestrii il gasesti si in "Species" si in "Alien 3". (recunosc, nu-s nici pe departe cel mai inspirate exemple dar altele nu-mi trec prin cap acum) . Am vazut chiar si un anime cam pe aceeasi tema:"Saikano". Si sunt o gramada de alte filme pe tema alien vs human. Cred ca ce face ca "District 9" sa iasa asa putin din tipare e fix ce m-a enervat pe mine la inceput, anume prezentarea povestii sub forma de documentar. (ori pe mine m-a iritat mixtura asta dintre documentar si sci-fi). Nu am zis ca "District 9" e copiat dupa ceva, ci ca ideea nu e revelatoare cum ma asteptam eu. Asa-i cand ai asteptari mari d`ampixu` si te lasi influentat de entuziasmul altora. Te dezumfli ca un balon. De asta poate era mai bine sa il vad pese 2-3 ani cand mai trecea manifestul asta frenetic pro "District 9".

Ce mi s-a parut ceva mai inedit in ideea fimului e analogia dintre extraterestri si minoritati, trimitere catre perioada Apartheid-ului. Insa a avut grija Hollywood-ul sa ne intoxice in atatea filme cu rasism, discriminare, rautatea nejustificata a oamenilor, incat orice nou film pe tema asta s-ar putea sa ne cada cam greu la stomac. Adica, ganditi-va la film. Oamenii aia, in prostia si rautatea lor, se intampla sa fie doar interesati de cum sa faca sa se foloseasca de armele extraterestrilor si "to beat`em down". Intr-adevar, de ce cucubau s-ar mai fi sinchisit macar sa incerce sa-i inteleaga si sa-i integreze in societate, cand sunt atat de preocupati sa fie rai si necrutatori? mean, mean human beings. :faf:

Ce m-a mai suparat e ca naratiunea nu e atat de coeziva pe cat mi-as fi dorit. Povestea sare de de la o scena la alta fara sa explice, fara sa stabileasca scopul actiunii, lasandu-ti gustul ala ciudat ca ai pierdut esentialul.
Finalul cica ar fi deschis lasand loc unei continuari, mie nu mi-a lasat deloc impresia asta.

Cat despre regie, nu sunt nici pe departe avizata in domeniu, asa ca mari argumente tehnice nu stiu sa spun, dar chiar si asa am putut observa cu usurinta cum camera tremura de parca era tinuta in varful degetelor de un cameraman suferind de parkinson. (sa am pardon de exprimarea plastica). A fost suportabil la inceput cand se voia a fi un documentar, dar dupa aia a devenit obositor.

Despre teribilsmul la volan

Am primit si eu o leapsa de la Anda, care din cate am inteles face parte din campania “ca sa fii cool, trebuie sa fii viu”, initiata de Brightie.

Eu o sa vorbesc din perspectiva teribilistului cretin. Pentru ca cine ma cunoaste, probabil stie deja, ca sunt o excentrica prin definitie. Si pentru ca un teribilist adevarat isi manifesta spiritul libertin pe unde apuca, am facut si eu intocmai.
mai jos am sa va povestesc ceva ce s-a petrecut la inceputul anului, dand quote dintr-un fost blog de al meu:

Se face ca dupa 1 an de cand n-am mai condus, m-am urcat si beata si fumata la volan-pe 12 ianuarie 2009, sa tin minte data... :)) (nu era masina mea, dar proprietaru n`avea carnet, si cei care mai aveau permis erau mai beti decat mine). Am vrut si noi, ca oamenii, sa gustam shaorma de la Dristor, de unde si-o cumpra Tolea. (si daca va intrebati de unde stiu io asta, nu am sa va raspund, probabil am uitat, eniueiz, e cel putin irelevant, cert e ca Tolea isi ia shaorma de la Dristor, si daca nu stiti cine e Tolea sunteti niste inculti prosti, neinformati, mama voastra de netrebnici) Si cum conduceam eu incet, ca un cadillac, pac pac, m-am trezit oprita pe dreapta de catre garcica intr-un tumultos exces de zel. De ce m-a oprit? Pai, pen`ca io mergeam regulamentar, pe drumu cu prioritate si o tanti bucuresteanca s-a gandit ca e noapte,ce sa mai opreasca la stop, si zdup mi-o taiat calea, si eu, soferul exemplar, am atentionat-o usurel, in surdina cu un claxon *partea cu baga-mi-as p*** in mm de bucuresteanca proasta" nu se mai pune, o taiem la montaj) Partea buna e ca nenea agentu` nu si-a dat seama ca eram pilita/ametita/torpilata/fumata Partea proasta e ca n-aveam permisu` cu mine si nici buletinu`. daaaar! aveam carnetu de student (UPG, ce plm! ), a zis ca e bun si ala, numa` ca masina era imatriculata in Austria, si pana si-o gasit proprietarul actele (adica un bun prieten, am simtit imboldul sa mentionez asta, nu vreau sa creez confuzii ca eu as umbla cu necunoscuti, fumata fiind, si m-as urca in masina unor straini, ca cine-stie-ce bagadela, nu ca s-ar fi gandit cineva la asta, dar trebuia sa fiu cat mai exhaustiva, doar asa...pt impresie artisitica) El abia ce borase doua strazi mai `napoi. M-o pus sa zic CNP-ul, m-o verificat prin statie, s-or convins ca am permis (undeva uitat printr-un sertar, cine se gandea ca o sa fie nevoie?) si ne-a lasat sa plecam dupa ce m-a intrebat de ce am claxonat, si eu uitandu-ma fix asa in ochii lui de bovina la datorie, i-am zis "Eu ma aflam pe drumul cu prioritate, circulam reguamentar, si doamna mi-a taiat calea si pentru evitarea unui potential pericol am atentionat-o conform legii, printr-un prelungit claxon" Dupa care m-am uitat catre tanti, cu o privire umila, ca si cum ea nu si-ar fi dat seama de injuraturile adresate anterior, si i-am spus timid: "Sper ca nu v-am speriat, sau indraznesc sa zic, intimidat cu claxonul..!" Ea a dat din cap in semn ca nu, ca e totul ok.Stiam ca nu e ok pt ea, ca i-a cam luat permisu` vreo luna asa. Eu nu m-am ales cu nicio amenda, nicio penalizare, ceea ce mi s-a parut cel putin ciudat, avand in vedere ca n-aveam permisu si buletinu cu mine, si ca eram provinciala siiiiii permisul meu fusese eliberat de politia municipiului Ploiesti (dupa cum l-am instiintat pe garcica).(Ce dracu` ma, eram noi beti dar am condus regulamentar, sa am pardon) Si acum ca am spus toate astea ma simt asa rebela, si tru, si rebela si tru si rebela si tru. Mai ales ca dupa aia era sa iau in freza mai multe masini, si ridicam mainile de pe volan in curba.

Ei bine, da, am fost in postura acelor soferi exentrici, teribilisti si idioti.
Nu m-am gandit atunci ca as putea pune in pericol viata unor oameni nevinovati, si viata celor ce se aflau in masina. De atunci nu m-am mai urcat la volan. Mi-e frica. Nu am incredere in abilitatile mele de sofer nici treaza. Ma panichez usor, ma pierd cu firea si nu sunt in stare sa controlez masina. Poate o sa mai iau vreodata ore la un instructor, dar nu prea curand.
Nu cred ca as mai avea curajul prostesc sa ma urc nici macar obosita, d-apoi torpilata la volan. Se pare ca nu`s eu in masura sa dau sfaturi despre cum trebuie sa conduceti, dar inainte de a va manifesta accesele de rebeliune furibunda la volan, ganditi-va ca ceilalti participanti la trafic n-au nicio vina, si ca teribilismul nu cumpara vieti.

Cam atat.

Leapsa merge mai departe la Zanardi si rage

The King and the Clown (2005)

Trebuie sa recunosc ca desi la inceput am avut indoieli, industria cinematografica asiatica a reusit sa ma cucereasca. Reticenta mea initiala consta in faptul ca asiaticii in general au un sistem de valori putin diferit fata de al nostru si un umor parca regional, dar cateodata acest lucru este exact motivul pentru care ai alege sa vezi un film asiatic. Dand peste "The King and The Clown" si simtind o pofta launtrica de kung fu am zis ca nu ar strica sa il vad, mai ales ca nota de pe iMDB deseori imi starneste curiozitati.
In "The King and The Clown" (Wang-ui namja) este prezentata la inceput o adunatura destul de pestrita de street perfomers din Koreea secolului XVI, care isi castigau existenta facand tot felul de spectacole, acrobatii, teatru de comedie si alte exhibitii specifice meleagurilor. Pe parcurs ne dam seama ca desi simpatic in sine, si plin de oameni binevoitori si joviali grupul isi complementeaza venitul si prin mici gainarii si prin prostitutie. Inca de la inceput se remarca doua personaje pitoresti, Jangsaeng si travestitul Gonggil. Intre ei este legata o puternica camaraderie, care il face pe Jangsaeng, satul de marsaviile comise, sa isi ia prietenul si sa plece in lumea larga in cautarea unei noi trupe. Cei doi au o idee noua, pe cat de revolutionara pe atat de periculoasa. Ei se apuca sa joace teatru satiric pe seama regelui aflat atunci in functie, inspiratia lor avandu-si originile in barfele care circulau in acea vreme mai rapid decat un gras la bufetul suedez. Dupa o vreme in care treburile incepusera sa mearga bine si banii sa curga garla, ajunsi si foarte high profile, celor doi li se aranjeaza sa isi joace faimoasele roluri chiar in fata regelui care era, cum am mentionat anterior, insusi subiectul lor de batjocura. Aceasta reprezentatie a starnit multa verva in randul audientei, lumea ajungand sa aibe convinegerea ca acela va fi ultimul lor act. Desi se asteptau ca scafarliile lor sa fie noi ornamente pentru portile cetatii, ei, cu un avant revolutionar, duc la bun sfarsit spectacolul, iar cliseisticul rege excentric si plictisit se arata extrem de amuzat si intrigat de curajul lor nebunesc, ajungand pana la a-i numi clovnii sai personali, si aranjeaza ca ei sa primeasca cazare la palat si sa isi etaleze abilitatile ori de cate ori este necesar. Acest salt pe scara sociala si faptul ca regele se indragosteste de Gonggil le va aduce in schimb doar neplaceri, invidii, comploturi si tentative de asasinat. Intr-un sfarsit Jangsaeng ajunge in temnita, cu ochii scosi iar Gonggil, lipsit de prietenul sau si de orice libertate incearca sa se sinucida. Finalul este extraordinar de incarcat emotional si desi filmul este unul cu un buget destul de limitat si cu o oaresce tenta gay,(mentionez ca sunt pe alocuri homofob) nu pot sa nu il recomand.

Nu consumati droguri la volan!

Filmuletul de mai jos va arata de ce nu e frumos sa consumati droguri cand porniti la drum.



sa nu se inteleaga ca in alte situatii consumarea lor ar reprezenta in vreun fel un act necugetat.


viva la legalisation!

Ce sa facem cu tiganii?

Stiu ca poate nu merita frustrarea si supararea mea, dar nu pot sa nu refulez si eu undeva, ca tot omu`.
Prima zi de scoalaaa. Frumos, multa inghesuiala, usi inchise, orgasme gastrice la vederea platourilor de mancare destinate profesorilor (o pleiada de sinestezii, nu alta), durerea in pelvis a secretarelor, cu alte cuvinte nimic nou. Dupa ce am reusit intr-un apoteotic final sa-mi scriu amaratul ala de orar, am decis ca nu mai am ce cauta in locul ala sufocat de boboci dornici sa cunoasca si ei ce inseamna studentia, altfel decat stiau din comediile americane. Asa ca, impreuna cu inca 2 colege, m-am indreptat respirand dezamagire prin toti porii (orar supra-aglomerat, sali aiurea puse, profi necunoscuti etc-uri) spre statia de autobus. Nu stiu daca ati vazut vreodata pe youtube filmuletul ala cu metrourile japoneze, cand ii impingeau jandarmii sa intre, dar cam asa ceva era in statie. muuuulti studenti. m-am strecurat cu o colega pe usa din spate. mare maaare greseala. La statia urmatoare au dat buluc pe usa din spate o grupare de 5 tigani, la peptu gol, galagiosi nevoie mare, pusi pe furt si panarama.
Nu doar ca odorul pe care il imprastiau in jurul lor era vecin cu al unui cadavru in putrefactie, dar mai mult decat atat erau foarte foarte agresivi.Incercau sa te impinga poate poate ti-or putea sterpeli telefonul sau portofelul, te trageau de maneca, o minunatie, nu alta. Abia asteptam sa cobor, numaram secundele, minutele, firele de par ale colegei, orice, numai sa nu-i aud. Si inca o data imi pare rau ca nu m-am nascut un malac de 2 pe 2 cu centura neagra, agatata de gat, inca din fasa. Si ce poti sa le faci? Nimic. Daca le spui ceva, le dai motive sa se ia si mai rau de tine, daca`i reclami sau suni la politie, nu se baga nimeni, ca, de altfel, le dardaie si lor cururile alea de fatalai complexati. Efectiv nu poti decat sa taci si sa inghiti. Din pacate la asta s-a ajuns. Sa iti fie frica sa circuli cu autobusul ziua in amiaza mare. Si sa se mai spuna ca de ce oare avem sa ajungem niste amarati paranoici si suferinzi de mania persecutiei.
Sa clarific lucrurile. Eu nu am nimic cu oamenii de etnie rroma. Am depasit faza pubertariana cu "yaay, sunt rasista si ce cool ma simt!" Doar ca, pe mine cand vad asemenea oameni, ma incearca un minunat sentiment de amaraciune, profund amplificat de neputinta mea si indiferenta celor din jur.

Sfat: (daca nu aveti!) strangeti dracului bani si luati-va o masina. sau un avion. sau o bicicleta, daca sunteti eco. Sau un permis port arma.
Sau si mai simplu: nu va uitati ipod-ul acasa! niciodata!

dati volumul la maxim.