Iti scriu aceasta scrisoare deoarece aseara, din masochismul caracteristic mie, m-am uitat pe Antena 3 la ora 23:00 si ca de obicei erai prezent. Trecand peste frazele tale repetitive, cu care deja m-am/ne-am obisnuit, cand aproape era sa adorm, m-ai trezit din reverie cu una dintre cele mai crunte ineptii pe care le-am auzit de la tine in ultima vreme.
Si acum sa incerc una bucata parafrazare: "Toata lumea s-a luat da mine pa blog, ca dom`ne da ce n-am scris despre moartea lui Michael Jackson! Pai io n-am scris pentru ca m-a afectat prea tare." Pana aici n-ai spune ca e ceva in neregula cu afirmatia. Cooorect, e de inteles. Doar ca, acum vine partea savuroasa. "Desi eu nu am fost vreun fan al lui, nu i-am ascultat piesele, dar am fost profund marcat si am preferat sa nu scriu nimic despre moartea lui pe blog". Azi noapte cand am auzit asta, nu stiam ce sa fac, sa rad sau sa adorm la loc. Bineinteles ca involuntar am ales a doua varianta.
Mai Mircea Badea, cum ceapa ma-sii te-a afectat profund moartea unui om pe care nu l-ai cunoscut niciodata si a carui muzica nu te-a incantat in vreun fel? Doar pentru ca era Michael Jackson? Si poate, nu se stie de ce, sa dea bine? Serios acum, e de inteles ca n-ai scris despre moartea lui, asa cum probabil au facut-o multi, chiar daca n-au auzit mare lucru despre el si despre muzica lui, dar pe cuvant de om ciumpalac daca gasesc logica. Cum a putut sa te afecteze atat de tare? Poate ai sa ne impartasesti si noua secretul acestui altruism al tau, cu totul iesit din comun, al acestui exces de compasiune, care ti-au putut declansa o afectiune atat de profunda, cu privire la moartea unui om care atat timp cat a fost printre noi nu te-a marcat / ti-a influentat existenta in vreun fel.
Cu drag,
JeAnne Dark
-