Stiu ca poate nu merita frustrarea si supararea mea, dar nu pot sa nu refulez si eu undeva, ca tot omu`.
Prima zi de scoalaaa. Frumos, multa inghesuiala, usi inchise, orgasme gastrice la vederea platourilor de mancare destinate profesorilor (o pleiada de sinestezii, nu alta), durerea in pelvis a secretarelor, cu alte cuvinte nimic nou. Dupa ce am reusit intr-un apoteotic final sa-mi scriu amaratul ala de orar, am decis ca nu mai am ce cauta in locul ala sufocat de boboci dornici sa cunoasca si ei ce inseamna studentia, altfel decat stiau din comediile americane. Asa ca, impreuna cu inca 2 colege, m-am indreptat respirand dezamagire prin toti porii (orar supra-aglomerat, sali aiurea puse, profi necunoscuti etc-uri) spre statia de autobus. Nu stiu daca ati vazut vreodata pe youtube filmuletul ala cu metrourile japoneze, cand ii impingeau jandarmii sa intre, dar cam asa ceva era in statie. muuuulti studenti. m-am strecurat cu o colega pe usa din spate. mare maaare greseala. La statia urmatoare au dat buluc pe usa din spate o grupare de 5 tigani, la peptu gol, galagiosi nevoie mare, pusi pe furt si panarama.
Nu doar ca odorul pe care il imprastiau in jurul lor era vecin cu al unui cadavru in putrefactie, dar mai mult decat atat erau foarte foarte agresivi.Incercau sa te impinga poate poate ti-or putea sterpeli telefonul sau portofelul, te trageau de maneca, o minunatie, nu alta. Abia asteptam sa cobor, numaram secundele, minutele, firele de par ale colegei, orice, numai sa nu-i aud. Si inca o data imi pare rau ca nu m-am nascut un malac de 2 pe 2 cu centura neagra, agatata de gat, inca din fasa. Si ce poti sa le faci? Nimic. Daca le spui ceva, le dai motive sa se ia si mai rau de tine, daca`i reclami sau suni la politie, nu se baga nimeni, ca, de altfel, le dardaie si lor cururile alea de fatalai complexati. Efectiv nu poti decat sa taci si sa inghiti. Din pacate la asta s-a ajuns. Sa iti fie frica sa circuli cu autobusul ziua in amiaza mare. Si sa se mai spuna ca de ce oare avem sa ajungem niste amarati paranoici si suferinzi de mania persecutiei.
Sa clarific lucrurile. Eu nu am nimic cu oamenii de etnie rroma. Am depasit faza pubertariana cu "yaay, sunt rasista si ce cool ma simt!" Doar ca, pe mine cand vad asemenea oameni, ma incearca un minunat sentiment de amaraciune, profund amplificat de neputinta mea si indiferenta celor din jur.
Sfat: (daca nu aveti!) strangeti dracului bani si luati-va o masina. sau un avion. sau o bicicleta, daca sunteti eco. Sau un permis port arma.
Sau si mai simplu: nu va uitati ipod-ul acasa! niciodata!
dati volumul la maxim.
-